Dacă un ziarist sau un oarecare timişorean ar fi scris/spus că poliţiştii locali iau un salariu de 8.000-9.000 de lei pe lună pentru a păzi parcurile, evident că ar fi primit o reacţie extrem de dură din partea primarului Nicolae Robu. Din “idiot”, “ticălos”, “parazit”, “mizerabil”, “duşman al Timişoarei”, “lichea cu suflet negru” (şi lista continuă) nu era scos. Iată însă că a spus-o colegul de partid al lui Robu, ministrul de Interne, Marcel Vela, şi căruia prin poziţia deţinută trebuie să i se acorde prezumţia de om bine informat.
Cu subiect şi predicat Vela a firmat că “un polițist local care protejează ordinea publică într-un parc din Timișoara are 8-9.000 de lei, iar un polițist din MAI care își riscă viața să prindă un criminal are la jumătate din salariul polițistului local”. Tradus într-un limbaj mai uzual, ministrul de Interne afirmă că Robu le dă salarii uriaşe unor oameni pentru a da muştele afară din parcuri. Un lucru extrem de grav, oricum a-i lua-o, fiindcă e vorba de risipă de bani publici.
Mai ales că Robu a fost tot timpul extrem de deranjat la orice critică adusă Poliţiei Locale, forţa sa armată cu pulan, ca să nu-i zic gardă pretoriană. Că acelaşi Robu, nu de puţine ori i-a umilit pe aceiaşi poliţişti punându-i să păzească ghivece de flori, e o altă chestiune. Sau că sunt folosiţi pe post de protecţie informativă la plimbările sale prin oraş ori să-i amendeze pe contestatarii primarului. Chiar senatori să fie! Oricum, în ultimii ani, s-au făcut angajari peste angajări la Poliţia Locală. O instituţie condusă cu titlu de interimat de şase ani, sfidând orice fel de nome legale şi de bun simţ, de către un protejat al primarului, Dorel Cojan. Tot aici este angajat “pe fals” şi celebrul Vasile, şoferul primarului. Spun “pe fals” fiindcă se pare că nu este nevoie de acel post de şef de serviciu pe care este angajat Vasile, ca să facă altă muncă. Şi pentru care primeşte şi normă de hrană (1.000 de lei lunar) ca orice poliţist.
Trecem însă peste aceste discuţii şi revenim la declaraţia lui Vela. Cu o oarecare mâhnire în suflet, Robu i-a răspuns ministrului, publicând o listă cu salariile poliţiştilor locali. Nici aceea conformă realităţii. Dar nu i-a reproşat ministrului că e duşman al Timişoarei, nici nu l-a ameninţat cu vreun proces, aşa cum a promis că o va face atunci când cineva îl va mai supăra. Şi nici măcar nu i-a cerut o adeverinţă de la psihiatru, pentru a nu-l da în judecată. De ce? Probabil fiindcă, în primul rând, Robu nu e atât de “zmeu” cu cei care îi sunt superiori, fie şi pe linie de partid.
Apoi, ar mai fi un episod interesant şi mai puţin cunoscut despre începuturile politice ale primarului Timişoarei, cel care se laudă căt tot timpul a reuşit şi câştigat în viaţă doar prin forţe proprii. Ner întoarcem pe 21 martie 2010, aşadar cu zece ani în urmă, când sunt organizate alegeri pentru preşedinţia PNL Timiş. Printre candidaţi, patru la număr, era şi Robu, la acea vreme preşedinte interimar al PNL Timiş, numit în funcţie de Crin Antonescu. Principal contracandidat era Sorin Supuran, susţinut de actualul premier Ludovic Orban, ceilalţi doi necontând.
Până cu vreo două zile înainte de alegeri, Supuran avea cele mai mari şanse de victorie. În spiritul adevărului, acesta era sprijinit şi de Constantin Ostaficiuc, pe atunci cel mai influent politician din judeţ, preşedinte al CJ Timiş şi PDL Timiş. Declicul s-a produs chiar înainte de alegeri, când filiala PNL Lugoj a trecut de la Supuran la Robu. Ultimul a câştigat astfel cu 339 de voturi la 297. Dacă Robu pierdea acele alegeri, nu ştim dacă astăzi mai era primar al Timişoarei. Supărăcios cum este, foarte probabil pleca şi din PNL. Cine a schimbat soarta acelor alegeri mutând voturile delegaţilor din Lugoj şi numai? Marcel Vela.
Comentarii prin facebook