Categoric, presa timișoreană nu este pregătită pentru un primar atât de mare cum este „neobositul”, „fanaticul muncii„ Nicolae Robu. Pentru o astfel de relație îți trebuie mai mult, mult mai mult. Și nu mă refer la școala de jurnalism care să te învețe cum să redactezi corect un text, cum să formulezi inteligent, cum să comunici dibaci cu omul din fața ta, nici despre științele administrației locale cu care să te aliniezi la bogatul bagaj de cunoștințe al profesionistului Nicolae Robu, ci îți trebuie puțină școală de actorie.
Dacă ziaristul nu este suficient de naiv și infantil să interacționeze natural cu dumnealui, precum două roți dințate, atunci cu siguranță că jurnalistul trebuie să cunoască taina actoriei și a oportunistului, să râdă când râde primarul, să simuleze gravitatea când se îngrijorează edilul, să fie indignat când se revoltă fiul Bocsigului și rupe cămașa de pe dumnealui, să se exalteze de-a dreptul când Nicolae Robu anunță ceva „grandios”, „fenomenal”, „incredibil”, „de neimaginat”. Asta înseamnă să fii cu adevărat ziarist acreditat la Primăria Timișoara.
Nu-i cunosc personal, dar așa imi imaginez că trebuie să se comporte și consilierii, șefii din subordinea directă a lui Nicolae Robu în Primăria Timișoara. Normal că dacă te porți ca ziaristul „ocult” Dragoș Boța și îl întrebi pe edil cine și de ce i-a autorizat la limită proiectele imobiliare ale familiei Robu, firește că primarul îți dă în cap cu trepiedul și te face „tonomat”, piesă în angrenajul dușmanilor Timișoarei. Ce har de comunicator ai tu ca ziarist, dacă, în loc să-l lauzi pe alesul poporului, tu îi cauți numai bube în cap omului cu care colaborezi zi de zi? Poți pretinde respect de la acel politician dacă îl întrebi dacă a furat, dacă își face concediul cu drogați? Normal că nu poți și atunci te miri că acel mare om politic apelează la Facebook pentru a comunica cu prietenii? Îi ești tu lui prieten? Și dacă nu îi ești, ce cauți la masa lui, în primăria lui, în orașul lui?
Dar să-i lăsăm pe ziariștii „hateri” și să vorbim puțin și despre Nicolae Robu, prietenul prietenilor săi de pe Facebook. Nicolae Robu a cerut ieri-alaltăieri pe această rețea de socializare o părere despre cum ar crede ei, amicii, că trebuie să facem în continuare. Să relaxăm măsurile de limitare a răspîndirii Covid-19 sau să nu relaxăm? Bun, lumea a răspuns că vrea relaxare, dar întrebarea e de ce a fost pusă. Să facă ce Nicolae Robu cu ea, cu informația? Îmi cer mii de scuze, dom’ primar, dacă cumva credeți că v-am pus la îndoială buna credință… nu vreau să vă critic, deloc, sunteți genial, dar ce faceți cu rezultatul?
Dacă prietenii dvs voiau stare de alerta în continuare ce făceați? Rezolvați cu PSD-Pro România și UDMR în Parlament? Sau invers. Dacă liberalii ar menține starea de alertă, ce ați face, ați relaxa la Timișoara? Și cum merge treaba asta, autoritatea statului întreabă lumea cum ar vrea? Întrebați atunci dacă poporul mai vrea să-și pună toamna anvelopele de iarnă, că poate s-au pictisit de astfel de măsuri. Astea-s după plăcere? Autoritatea gândește și stabilește pentru toți, spre binele oamenilor, sau e pe întrebate? Ați întrebat cumva a proasta, să vă aflați în treabă? Firește că nu. Mii de scuze, nici nu știu cum de m-am gândit la așa ceva, neîndoilenic aveți multă treabă ca să pierdeți vremea cu așa ceva. Atunci ați întrebat pentru a afla poftele electoratului? Să știți cum să vă orientați pe viitor mesajul? Daaaaaa, de ce n-ați spus așa, domnule primar?!
P.S. Mi-aș da o zi din viață să stau față în față cu Nicolae Robu când anunță ceva senzațional. „Vorbesc despre amenajarea unei zone de agrement cu lac și coline. Da, ați auzit bine! Puteți spune cum vreţi, uite vă dau şi titlu, că e o nouă idee fantasmagorică a primarului…”. Ce scenă! Aș fi exclamat, flămând: ”Oauuuuuu, jdiuuuuu, Nicolaeeeee! E adevărat, am auzit bine, dom primar?! Lac cu coline? Pfoaaaai!”, cu mâinile în aer și scaunul dat pe spate. Așa trebuia primită știrea că Nicolae Robu a avut o „ideea fantasmagorică”!
Comentarii prin facebook