În ciuda problemelor create de situaţia medicală actuală, cercetările efectuate în perimetrul imens al ansamblului istoric de la Corneşti au continuat. O nouă zonă de aproximativ 70 de hectare, din cele peste 1700 de hectare cât are complexul, s-au aflat şi acum în atenţia arheologilor români şi germani. Din păcate, întreg sit-ul poate fi afectat în anii următori.
Surprizele oferite de sit-ul arheologic de la Corneşti, cunoscut şi sub numele de Iarcuri, sunt în continuare numeroase. Arheologii români, de la Muzetul Naţional al Banatului Timişoara, dar şi colegii lor germani au abordat o nouă zonă din suprafaţa imensă a fostei aşezări din localitatea de lângă Timişoara. Ca un lucru inedit, germanii au venit să lucreze la Iarcuri din timpul lor, ei fiind în mod oficial în concediu de odihnă, pentru că din cauza pandemiei de coronavirus autorităţile din această ţară nu au permis deplasarea „oficială” în scop ştiinţific în România.
Cercetările realizate până în momentul de față au fost concentrate pe momentul genezei și dispariției acestei fortificații de epoca bronzului târziu (întinsă pe o suprafață de peste 1700ha), constantându-se că aparent valurile acesteia au fost construite simultan.
„Cercetările au arătat că aceste valuri de apărare, de mari dimensiuni, au fost construite simultan, nu în etape, ceea ce a presupus o deplasare de populaţie de mari dimensiuni spre această zonă, volumul de muncă depus fiind imens”, a spus Andrei Bălărie, reprezentantul Muzeului timişorean în proiect.
„Cine au fost acești indivizi care la un moment dat încep să o construiască?”, pentru a afla răspunsul s-a început cercetarea bronzului mijlociu de la Cornești. Așezarea fortificată aparținând bronzului mijlociu de la Cornet (1900-1600 î.Hr) este din punct de vedere planimetric și al investigațiilor geofizice similară cu cea de la Iarcuri, fiind descoperite și legături între ceramica de bronz mijlociu și cea de bronz târziu, scopul acestei cercetări fiind înțelegerea relației cronologice dintre cei care au locuit acest spațiu înainte și cei care îl vor folosi pe perioada funcționalității fortificației uriașe.
Cercetarea din acest an este realizată de specialiștii Muzeului Banatului, în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă de la Zalău, participând de asemenea și arheologi de la Freie Universitat Berlin.
În secțiunea deschisă acum se cercetează două complexe aparținând bronzului mijlociu pentru a se crea o relație cronologică pe bază de Carbon 14 din complexe cu o stratigrafie certă. Aceste complexe par a fi la o primă vedere locuințe similare cu cele descoperite în anii interiori, însă s-ar putea totuși să reprezinte mai degrabă un atelier datorită numărului mare de rămășițe de oase de animal, coarne, unelte specifice folosite pentru prelucrarea acestora, a mai subliniat Bălărie.
Acum, se dorește includerea sitului de la Cornești – Iarcuri în patrimoniul Unesco, fortificația îndeplind toate criteriile pentru clasarea sa, ultimul punct de pe listă fiind existența unui punct muzeal/bază de cercetare ale cărui demersuri de construcție sunt deja demarate. Primăria Orţişoara, pe raza căreia se află sit-ul, a iniţiat deja o hotărâre de consiliu local, prin care se alocă terenul necesar muzeului care se va ridica la Corneşti, urmând ca CJ Timiş să-l preia şi să realizeze construcţia.
Cercetarea arheologică sistematică de la Cornești – Iarcuri a fost inițiată în anul 2007, de regretatul arheolog Alexandru Szentmiklosi și dr. Bernhard Heeb, arheolog al Muzeului de Pre si Proto-istorie din Berlin, fiind sprijinită financiar de către Consiliul Județean Timiș, Deutsche Forschungsgemeinschaft și Statul Hessen prin inițiativa Loewe. De-a lungul timpului Consiliul Județean Timiș a alocat peste 500000 lei de acestor săpături.
Probleme pentru valurile de pământ
Din păcate, această bijuterie istorică este în pericol de a dispărea. Anual se pierd câte 10 centimetri din valurile de apărare ridicate cu eforturi imense.
„Acest sit este în pericol să dispară, din cauza activităţilor agricole desfăşurate aici. Anual dispar câte zece centimetri, deci la zece ani un metru din înălţimea valurilor nu va mai exista”, am aflat de la Claudiu Ilaş, directorul Muzeului Naţional al Banatului.
Arheologii doresc scoaterea din circuitul civil a acestor valuri de pământ, special pentru a nu fi distruse. De asemenea, în jurul acestora ar urma să existe o zonă de protecţie. Vorbim despre construcţiibine definite, nu doar de acumulări de pământ simple, acestea continuă şi sub ceea ce ar fi nivelul zero, există fundaţii sănătoase, realizate din trunchiuri de copac.
În următorii ani se doreşte şi abordarea zonei principale a complexului, urmând să fie cercetată şi necropola din zonă. Până acum s-a evitat acest lucru, de frica celor care se ocupă de căutarea de comori, care în dorinţa lor de a se îmbogăţi distrug foarte mult din patrimoniul arheologic. Decoamdată, locaţia respectivă este ţinută secretă, exact de frica acestei categorii de arheologi de ocazie.
Comentarii prin facebook