Peste câteva zile, mai exact pe 30 aprilie, se împlinesc exact şase luni de la învestirea lui Dominic Fritz în funcţia de primar al Timişoarei. O jumătate de an înseamnă totuşi o bornă la care se poate face un prim bilanţ. E drept un bilanţ oarecum pervertit având în vedere perioada de pandemie pe care o parcurgem.
Unii s-au grăbit deja să-i facă acest bilanţ şi le-a ieşit cu zero sau chiar minus. Mă refer în special la fostul primar Nicolae Robu, care a văzut doar negru în faţa ochilor în aceste şase luni. Dar să-l acuzi pe Fritz, de exemplu, că pune în pericol proiectul TM 2023, când ai lăsat acolo o desăvârşită debandadă, trebuie să ai tupeul celui care împinge o bătrână pe scări şi apoi o întreabă unde se grăbeşte.
Sigur, nu poţi să faci un bilanţ de activitate, fie doar şi pentru şase luni, în câteva rânduri, dar hai să vedem ce e real, dar şi ce sunt inepţii, din tot ce i se reproşează actualului primar. Normal, dintr-o perspectivă mai mult sau mai puţin obiectivă. Se ştie, Fritz a fost ales cu un entuziam rar în Timişoara, obţinând peste 53% într-o competiţie cu un primar având două mandate în spate, başca preşedintele judeţean al partidului aflat la guvernare la acea vreme. A creat astfel un orizont de aşteptare foarte mare, ridicând foarte sus ştacheta pretenţiilor.
De la început a produs unele deziluzii, fiindcă nu era foarte prezent. Cu ajutorul unui fel de propagandă i s-a şi pus imediat eticheta de primarul care nu face nimic. Ba i-a apărut şi o poreclă: „DoNimic”. Şi numărul contestarilor săi nu e chiar de neglijat. Percepţia că nu ar face nimic a apărut şi fiindcă venea după un primar cu un stil flamboaiant şi mai cabotin de felul lui, care vindea imaginea unui „fanatic al muncii”, ubicuu pe şantierele oraşului şi care seara mai avea timp şi să dea Z.E.C.E. goluri. Că faptele nu ajungeau nici până la genunchiul broaştei comparativ cu vorbele nu mai conta, mulţi timişoreni fiind chiar convinşi că Robu face lucruri. Un exemplu poate minor, dar care reliefează deosebirea. Vă amintiţi ce show a făcut Robu din tăierea unor cabluri în centrul oraşului, urcându-se chiar pe o scară? Fritz a prezentat câţiva kilometri de cablu tăiat, doar după ce s-a făcut operaţiunea. Sigur, putea şi Fritz să facă spectacol, să umble pe străzi, să promită vrute şi nevrute, dar nu a făcut-o.
I s-a reproşat lui Fritz că a oprit multe şantiere şi nu continuă proiecte. Aici unele reproşuri sunt pertinente. Nu trebuia oprit totul dintr-o dată. Dau ca exemplu şantierul de pe fosta Lidia, care a trenat foarte mult timp şi încurcă extrem de multă lume. Pe de altă parte, nici primarul nu a spus cu subiect şi predicat că multe proiecte moştenite sunt un fel de fuşerai, marca Culiţă Chiş, unele cu conotaţii strict electorale. Venit dintr-o altă cultură, mult mai cumpătată, el a ales să măsoare de trei ori pentru a tăia o dată. Evident, putea şi Fritz, în bunul stil românesc, să dea drumul la şantiere fără număr, fără să aibă finanţare, aşa cum făcea Robu şi… Dumnezeu cu mila, vedem ce-o să iasă. În urma lui Robu au „ieşit” datorii de zeci de milioane de euro, pe care actuala administraţie trebuie să le stingă.
I s-a mai imputat lui Fritz că nu semnează nimic. Şi aici lucrurile sunt reale în bună măsură, suspiciunea primarului faţă de unii angajaţii, motivată sau nu, conducând într-o perioadă la un fel de blocaj în activitatea instituţiei. Între timp şi aici lucrurile s-au mai aşezat. Apropos de semnătură, Robu, care a coborât la zone extrem de periferice adresabilitatea mesajelor sale, spunea că Fritz nu semnează fiindcă l-ar lua DNA. Deci, în concepţia lui, dacă primarul ocupă ilegal funcţia nu păţeşte nimic, decât atunci când semnează un act. Amestecând astfel de afirmaţii cu sugestii privind faptul că Fritz ar fi spion german, îl fac pe Robu un fel de Şoşoacă în pantaloni.
Mai există în primărie o oarecare lentoare în a fi adoptată noua organigramă. Aici vin foarte multe reproşuri la adresa lui Fritz chiar din partea partizanilor săi. Respectiv că nu face curăţenie în primărie, că nu reduce numărul angajaţilor, care oricum se calcă în picioare, mulţi dintre ei în afară de-a muta aer dintr-o parte în alta nefăcând nimic. Aici nu prea s-a văzut vreo restructurare. În privinţa societăţilor din subordinea municipalităţii, a decuplat lumea interlopă de la SC Pieţe, implicit şi din primărie, acolo unde se înşurubase în perioada lui Robu, l-a îndepărtat pe veşnicul şef al Poliţiei Locale, Dorel Cojan, dar a avut o mână extrem de proastă la numirea primului manager la Colterm. Restructurări mai puţine.
În schimb, o bilă albă, chiar dacă mulţi o văd neagră, este faptul că a susţinut carantinarea Timişoarei, iar rezultatele pozitive se văd acum. Putea să îmbrace şi el haina populismului şi demagogiei, dar în mod cert acum Timişoara nu avea rata sub 3%, care a permis o serie de măsuri de relaxare. A preferat însă haina mai grea a responsabilităţii, iar în final a avut dreptate. Bilă neagră: oraşul nu arată mai curat decât în timpul predecesorului său. E drept, nici mai murdar. Şi sunt multe alte lucruri de spus, Grădină Zoolologică, chioşcuri, animale etc, dar ar fi prea mult pentru un articol care nici pe departe nu are pretenţia de-a fi exhaustiv. În fine, când faci câte un bilanţ, cât ar fi acesta de redus, trebuie să ai şi un termen comparaţie. Iar după opt ani de circ şi fanfaronade, de pe Loga nr.1 răsuflă mai multă responsabilitate şi seriozitate.
Comentarii prin facebook