Că n-am vaccinat ca țară mai mult de 30% dintre români nu trebuie să ne surprindă, ba să ne mire că am ajuns la atât de mult. Nu sunt dovedite științific legături între lipsa apetitului de vaccinare și un anumit nivel de activitate cerebrală. Că o mai bogată astfel de activitate ar fi putut duce nivelul de educație și de igienă mult mai sus în anumite zone ale societății, iarăși nu o pot dovedi cercetătorii britanici în laboratoarele lor. Dar statisticile îți pot spune, de pildă, că dintre cei care au buda în fundul curții, care n-au o relație foarte fizică cu săpunul sau cu dușul, cei mai mulți nu s-au vaccinat. Dar asta nu dovedește nimic. Nici măcar legătura dintre patriotism și injectarea serului numit vaccin nu știm dacă o găsim în logică sau tot într-un soi de igienă sanitară ori mentală, la urma urmelor.
Nu știm nimic, doar bănuim, așa cum și Ino Ardelean se întreba mai mult decât retoric în materialul de mai sus, dacă nu cumva s-a răsturnat carul cu inteligenți în Bulgaria, nu în Austria, cum poate ne așteptam. Campania de vaccinare continuă cu câteva mii de doze administrate pe zi. În ritmul ăsta, vom ajunge la o imunizare în comunitate în câțiva ani, când poate o altă tulpină a virusului ne face să o luăm de la capăt. Dar lucrurile astea nu se fac democratic. Știința nu se scoate la vot. Americanii nu au votat dacă să trimită un om în spațiu, iar rușii nici atât pentru cățeaua Laika. Medicina e o știință, iar pentru triumful științei până și patriotul de „nea Nicu” ne-ar fi dat cu vaccinul în cap, dacă făceam pe deștepții.
Într-o logică conexă cumva, Caramitru ăl mic spunea că pentru modernizarea țării avem nevoie de o democrație semicontrolată. Cum ar veni, românului trebuie să-i faci buda în casă cu forța, să-i dai berea la pet doar dacă ia și săpunul, altfel nu. Blasfemie, am spune cu toții, după ce-am pățit la revoluție și 50 de ani înainte! Suntem timorați să amendăm promovarea de fake-news-uri pe ideea că încălcăm libertatea de exprimare. Nu condiționăm accesul la diferite servicii neesențiale vieții de administrarea vaccinului, căci devenim dictatori, facem reguli pentru nunți și botezuri, dar nu le verifică nimeni respectarea, nu amendăm pentru nerespectarea regulilor, căci lumea n-are bani și așa mai departe.
Iar la toamnă o luăm de la capăt. Vom plânge că economia va avea de suferit, că nu mai putem merge la restaurante, că teatrele, sălile de concerte se închid din nou, că vor fi restricții la slujba Nașterii Domnului, că statul paralel al lumii ne vrea iarăși răul, că nu știu cine mai câștigă din intrarea într-o nouă criză economică globală. N-ar face promotorii acestor idei vreo legătură între menținerea libertăților de procentajul mare al vaccinaților în țările unde campania a mers mai bine. Din nou facem o „românească” de-a noastră sau o „bulgărească” de-a lor, o treabă de mântuială sau numai pe jumătate făcută, că știm noi mai bine cum și să nu ne învețe Europa.
Am fost în weekend la Mako Furdo. Acolo unde sâmbăta dimineață era altădată coadă la ieșirea din țară, unde era îmbulzeală la casieria ștrandului, acolo unde era grămadă ordonată la împinge-tava să-ți iei doza de gulaș… E, acolo era o senzație de confort maxim, de lejeritate, de aerisire, o plăcere să te scalzi, să faci o lectură pe un șezlong la umbră, fără să te lupți cu conaționalii pentru întâietatea într-un astfel de loc de relaxare.
Poate că la toamnă mă voi enerva iarăși văzând atâta inconștiență, efectele medievalului din capul multora dintre noi, că voi fi din nou obligat să port mască pe stradă din cauza altora, nu a mea, dar câteva ore într-un astfel de loc îți arată și avantajul faptului că 70% dintre români nu s-au vaccinat și poate nici n-au de gând să o facă. Măcar atât. Pentru că într-un ștrand în Ungaria nu se intră fără vaccin făcut. Fără calcule economice, fără nostalgii democratice, fără lacrimi că pierd clienți, fără ipocrizii cu teste de 250 de lei într-un loc unde intrarea costă 50 de lei. Savurați, merită!
Comentarii prin facebook