Acum 102 ani, pe 3 august 1919, în Timișoara intrau trupele românești și se instala administrația românească. Reprezentativ, această dată a fost aleasă pentru a se sărbători Ziua Timișoarei. Evenimentul a fost sărbătorit și în acest an cu o serie de acțiuni, pe durata a trei zile, respectiv o ședință de plen festivă a Consiliului Local.
Purtând tricolorul, primarul Dominic Fritz a evocat momentul în cadrul unui discurs.
”Marcăm astăzi împlinirea a 102 ani de la instaurarea administrației românești la Timișoara, prin intrarea în oraș, la 3 august 1919 a trupelor române, conduse de colonelul Virgil Economu. Era ziua în care istoria contemporană a orașului nostrum începea. Din secolul al XIII-lea, când „Cetatea Timişoarei” este atestată documentar, orașul nostru a fost pe rând, câmp de bătălie, capitală de regat, reședință de pașalâc otoman, și multe altele. Dar există un fir roșu care traversează fiecare din aceste perioade: o civilizație bănățeană sui generis: aici au trăit împreună, în mod pașnic și tolerant, au prosperat, au visat și au inovat oameni din cele mai diverse etnii: români, maghiari, germani, sârbi, slovaci, evrei, romi, bulgari, ucraineni şi mulți, mulți alţii”, a spus Dominic Fritz.
Edilul-șef a reamintit celor prezenți și premierele tehnologice ale orașului.
”Perioada de dinaintea momentului 3 August 1919 este una de mari prefaceri și inovații tehnologice, la care mulți timișoreni și astăzi se gândesc cu mândrie și nostalgie că orașul lor a fost de atâtea ori primul: darea în exploatare a căii ferate Timişoara – Szeged (1857), introducerea telefoniei (1881), iluminatul public electric (1884), tramvaiul electric (1899), centrala hidroelectrică (1910), stația de epurare (1912), Uzina de apă (1914) – ca să menționez doar câteva dintre ele. Perioada interbelică a continuat acest șir de prefaceri extraordinare, de astă dată sub o altă administrație, cea românească. Sunt anii în care se inaugurează Școala Politehnică din Timișoara (1920), pentru care orașul s-a zbătut aproape jumătate de secol. Se amenajează noi parcuri, cinematografe, biserici, școli, se extinde rețeaua de transport public local cu tramvaiul. Viața științifică, cea culturală și artistică iau avânt. Apoi, a urmat negura deceniilor de comunism, care doar prin curajul zecilor de mii de timișoreni ieșiți în stradă a putut fi înlăturată. Și Timișoara a fost din nou prima – primul oraș liber de comunism din România. Anii 90 au venit ca un duș rece, după euforia lui Decembrie 1989, ca ani de căutări și preocupări, atât de clar sintetizate prin Proclamația de la Timișoara. Astăzi, Timișoara este acasă pentru 45% din populația județului Timiș, care transformă orașul într-un captivant creuzet cu oameni din 21 etnii și 16 culte religioase diferite. Timișoara oferă 95% din locurile de muncă disponibile în Polul de Creștere și polarizează 80% din cifra de afaceri a județului. Mediul public și cel privat derulează în prezent, lucrări de investiții de circa 4 miliarde de lei din fonduri europene”, a subliniat Fritz.
În cadrul aceleiași ședințe au fost acordate și patru titluri de cetățean de onoare al Timișoarei. Oscar Berger, cunoscut pentru lupta sa continuă pentru democrație și pentru susținerea cotidianului Timișoara, respectiv reputatul medic stomatolog și cadru didactic Dorin Bratu, au primit aceste titluri postum, iar pentru Smaranda Vultur și cunoscutul comentator sportiv Nicolae Secoșan, au fost acordate, de asemenea, câte o plachetă și o medalie care consfințește titlul de cetățean de onoare.
Comentarii prin facebook