Când se epuizează toate întrebările de pe lume, cele despre cine a pornit epidemia de coronavirus, cine și de ce îl ține în brațe pe Florin Cîțu, când vom mai avea fotbal în Timișoara, ei, atunci cineva va întreba „ce a făcut primarul Fritz până acum pentru Timișoara?”. A trecut un an de mandat.
Chiar așa, ce-a făcut? Răspunsul la o astfel de interogare este cumplit de greu de dat. Ca să scapi repede, răspunzi ”nu a făcut nimic, e un impostor”, apoi stai și aștepți să se așeze informațiile. Nu rezolvi nimic să-l aperi pe Fritz. Poate nu merită, poate e greu să-l aperi, poate nu e treaba noastră să-l apărăm, dar cu siguranță vom afla ce-a făcut Fritz pentru Timișoara la finalul primului mandat.
Că al doilea mandat s-ar putea să nu-l mai prindă, în funcție de câți timișoreni vor da din umeri întrebându-se „ce-a făcut primarul Fritz?”. De regulă, cine pune astfel problema nu este interesat de un răspuns, ci mai degrabă de efectul întrebării sale, cum face Alfred Simonis. Cum am zis, e și greu să-i spui unui Toma necredinciosu’ că Fritz a făcut bulevardul Cetății și Bogdăneștilor, căci replica va fi una tăioasă: „Lasă, că alea erau proiectele lui Robu!”, ca și când Robu nu s-a lăudat în primul mandat numai cu punerea în practică a ideilor lui Ciuhandu.
Apoi, discuția va ajunge la salubrizare, unde nici Dominic Fritz nu cred că ar putea răspunde ce a făcut pentru ca Timișoara să fie mai curată. Cred că ar bâjbâi-o, ar spune că a făcut evaluări, că a pus subalternii să verifice ce face operatorul, dar Tanda pe Manda nu va convinge, de vreme ce vedem cu toții ce e în planul doi al străzilor orașului. Parcurile, nici mai frumoase, nici mai urâte. Spațiile verzi de lângă blocuri pline cu o mizerie istorică. E cea mai deranjantă treabă. Și în capitale celebre ale Europei vezi mizerie după o noapte de weekend – dar ce mizerie, sinistru! – însă a doua zi viața o ia de la capăt cu tot cu curățenie.
Ce-a făcut Dominic Fritz, totuși, ca să nu mergem la culcare fără un răspuns? Mă încumet să zic că nu a făcut nimic care să intereseze majoritatea votantă. Interesează pe cineva ce se întâmplă în interiorul primăriei? Pe prea puțini. Da, de ești implicat direct și mergi la ghișeul unic să observi că lucrurile se mișcă mult mai bine, atunci da, dar de bucătăria internă a municipalității, de măsurile care ar putea debloca anchilozarea asta administrativă, prea puțin. Și asta durează. Poate nu apucă să termine și se trezește cu alegerile din 2024.
Pe cine interesează că primarul încearcă să facă lumină în problema angajărilor pe pile? Știm cu toții de decenii că în Primăria Timișoara se angajează (și) pe pile, ca să nu spunem „numai pe pile”. Când ne exaltăm la dinamica din vremea lui Robu și la propaganda acestuia nu ținem deloc cont că fostul primar a trăit cu aceste metode incorecte de angajare. Nu zic că el le-a inaugurat, să fim serioși!, dar a trăit cu ele bine-mersi. Ne-a deranjat? Nu ne-a fericit, dar nici nu dădeam cu basca de pământ. Acum ne bucură că altul încearcă să facă ordine? Credeți? Va conta asta în palmaresul lui Dominic Fritz, dacă toată acțiunea asta îi va fi o frână pentru scenariul „dezvoltare în forță” a Timișoarei?
Dacă Dominic Fritz ar face numai asta în primul mandat, ordine și disciplină în primărie, pentru ca mai apoi să iasă cu ea și în oraș, tot e mai mult decât ar putea face un primar de tip șampanie în două sau trei mandate. Trăim însă într-o țară complicată. Timișoara e ca și țara, nu mai e model ce se ancorează mândru în capitala Viena. Dacă Dominic Fritz rămâne după patru ani doar cu curățenia instituțională, în mod clar va pierde alegerile. După care am lua-o de la capăt, poate în sens invers, cu alt primar. E greu să faci curățenie? Durează prea mult? Aici putem discuta de calitatea managerului Fritz. Oare Bolojan de Oradea cum a reușit? Sau și acolo e numai reclama?
Comentarii prin facebook