O senină zi de octombrie. Toate merg prost în țara asta, deși ziua e senină. Epidemia atinge cote alarmante, iar sistemul de sănătate e pus la pământ. Autoritatea nu are puterea să ia decizii dure, să reglementeze în sensul accelerării campanie de vaccinare sau măcar a păstrării distanței între români, pentru a nu se mai îmbolnăvi atâția deodată.
Guvernul e căzut prin moțiune, dar rămâne interimar până se pune altul pe picioare. Președintele Iohannis a venit cu propunerea unui premier de la USR. Drulă la Transporturi, Ghinea la Fonduri Europene, piesele tari, apoi alte nume despre care nu cunoști mare lucru, doar că au lucrat în Guvernul Cîțu. N-avem de unde ști că ar fi putut mai mult, dar nu au fost lăsați să facă. Așa ne place să credem. Dacian Cioloș îi prezintă parlamentului.
Din popor s-ar auzi întrebarea „noi ce-avem de aici?”. Pentru unii dintre români trebuie să treacă decenii și poate nici atunci n-ar avea răspuns la întrebarea asta. Pur și simplu, pentru că nu văd de ce ar trebui să funcționăm ca o țară civilizată din Europa. De ce să ne angajăm la stat prin concurs organizat corect, când sigur avem o șansă mai mare dacă găsim pe cineva cunoscut să ne ajute? Să facă și politicianul afaceri chiar necurate, dar să ne dea și nouă câte ceva. Dacă nu ne dă, care e binele guvernării? Dacă justiția face în așa fel încât Elena Udrea să scape cu prejudiciile alea din dosarele DNA care e problema? Trăim noi mai bine dacă o închide? Că mai prost nu se poate. Asta e mentalitatea.
Din acest motiv, zeci de ani dacă trec și spitalele vor fi mai dotate, cu personal mai pregătit și mai primitor, dacă școlile sunt mai aranjate și profesorii mai interesați de munca lor, atunci toate astea nu un guvern priceput le-a făcut, nu o democrație solidă, ci au venit de la sine. Oricare va fi guvernul votat în Parlamentul României să ne conducă țara va fi bun și aplaudat doar dacă ne oferă o bucurie pe termen scurt. Tot ce face pe termen lung, o reconstrucție a țării, o reformă administrativă cu efecte în bugetele și lucrările făcute pentru comunități nu sunt decât povești ce le vom uita. Iar când le vom primi… le-am primit și gata.
Ce poate face un guvern USR pe termen lung în această țară? În condițiile de acum. Nimic. Poate desființa Secția Specială? Nu poate. Poate anula sistemul pensiilor speciale? Nu poate. Poate opri legiferarea în parlament a unor legi populiste, de genul majorărilor nesustenabile ale pensiilor și indemnizațiilor pentru creșterea copilului? Nu poate, dar majoritatea parlamentară are alte interese politice. Poate un guvern USR să schimbe legile electorale, astfel încât un candidat de primar cu 20% să nu ajungă și primar din primul tur? Nu poate. Poate limita corupția în investițiile publice? Poate face ca „Marele Alb” să nu funcționeze ca un șef al unui stat în stat? Nu poate.
Când invită cu o suspectă disperare PNL și PSD să-i voteze guvernul, Dacian Cioloș ispitește cu următoarele ipoteze. Ori USR își rupe gâtul și a scăpat clasa politică de acest partid incomod, ori USR ține România pe linia de plutire și partidele clasice, partidele-sistem, vor avea confortul să-și numere liniștite procentele. Cioloș greșește amarnic. Electoratul USR nu vrea ca o administrație Cioloș doar să „țină lucrurile sub control”, ci vrea mai mult, mult mai mult, vrea reforme, iar așa ceva nu poți face cu un parlament care niciun moment n-a avut printre priorități reformarea României.
Atunci ce poate un guvern USR? Poate să gestioneze liniar o criză medicală, poate face un buget comandat de alții, poate ține țara pe pilot automat în felul în care a funcționat până acum, fără speranța împlinirii unor reforme pentru care zeci, sute de mii de oameni au îndurat frigul, protestând în urâta perioadă Dragnea. Pentru ce? Pentru a ne întoarce acum să vedem o clasă politică semianalfabetă cum dă ordine la mișto „pentru că poate” să o facă? Sigur că un guvern USR oricât de minoritar ar fi el n-ar putea semna mizerii ca pe vremea ordonanței 13. Nu că ar fi puțin lucru, dar nimic mai mult.
În spatele lor ar fi aceeași mizerie, ba una mai dolofană, în care USL 2 asteaptă ca speranța multor tineri din România să se epuizeze, să se stoarcă până la ultima picătură înainte de viitoarele alegeri, anticipate sau nu. Nu, mulțumesc, nici dacă propunerea Dacian Cioloș ar fi avut o cât de mică șansă să treacă. Domnule Iohannis, spălați-vă pe cap cu România asta!
Comentarii prin facebook