Aceste zile de sărbători de final de an înseamnă, dincolo de introspecţii, şi un prilej de retrospective şi bilanţuri. Iar din acest punct de vedere, în ultimele luni, unul dintre cele mai fragile domenii din România a redevenit Justiţia. Cu un preşedinte tot mai adormit în propria mediocritate şi plasat în siajul Grivco, asistăm la un atac concentrat la adresa justiţiei şi a luptei anticorupţie. De fapt o restauraţie a vremurilor în care aveam corupţie, dar fără corupţi. Şi o justiţie care se făcea în biroul Rodicăi Stănoiu. Sau când PSD-istul Cătălin Voicu avea o adevărată reţea de traficat sentinţe judecătoreşti. O restauraţie cu atât mai perfidă cu cât nu se mai face cu bocancii ruseşti ca pe vremea lui Liviu Dragnea, ci în pantofi scumpi de la Prada, cum îi poartă, de exemplu Laura Vicol.
De fapt, lupta anticorupţie nu prea mai există. Ca pe vremea PNA, DNA se mai ia la trântă azi cu chelnerii care iau bacşişuri mai mari şi naşii de tren. Mai rar, cade şi câte un politician, care a ieşit de pe linia partidului. Sigur, există şi unele motive obiective pentru această luptă cu morile de vânt, legislaţia din ultima perioadă şi CCR golind de conţinut arsenalul cu care te puteai lupta cu infractorii şi marii corupţi. Iar lucrurile nu se opresc aici. Inutilă este şi discuţia privind desfiinţarea SIIJ, instituţie creată de Dragnea să lovească în LC Kovesi şi procurorii care vor să-şi facă treaba. Atâta timp cât nu mai există astfel de procurori sau au fost trimişi la plimbare, nu există raţiunea de existenţă a SIIJ. Şi de aici trebuie discutat despre o instituţie care a consumat zeci de milioane din bani publici şi a dus la capăt un dosar sau două.
Dar lucrurile nu se opresc aici în acest domeniu. Un judecător reformist, precum Cristi Dănileţ, care a dus educaţia juridică în şcoli, a fost dat afară din magistratură. Sigur, omul este mai nonconformist, poate exagerat de extravagant, dar atât de pudibonzi şi moralişti să fi ajuns membrii CSM, care au luat această decizie? Culmea e că etica aceloraşi membri nu se împiedică însă atunci când unii magistraţi sunt prinşi în relaţii nefireşti cu „Sfânta Şpagă”. În astfel de cazuri chiar vedem o solidaritate de breaslă. Cu câteva zile înainte de Crăciun, o altă lovitură la Dănileţ a venit din partea celebrei Inspecţii Judiciare, alt baros PSD-ist împotriva magistraţilor oneşti. De data asta, Dănileţ a fost acuzat că face politică. Păi, în Timişoara avem o judecătoare care face politică la greu pe Facebook, inclusiv de natură homofobă, dar nimeni nu spune nimic. Probabil, fiindcă joacă în echipa care trebuie. Coincidenţă sau nu, atacurile asupra lui Dănileţ aduc mult cu cele îndreptate, în urmă cu ceva ani, împotriva lui Kovesi. Să fie însă coincidenţă sau altceva?
Tot în această campanie de restauraţie nu putem ocoli numirea în funcţia de şefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor a Laurei Vicol (PSD). Dincolo de faptul că interlopii vorbesc cu ea cu apelative gen „Bă, curvo!”, nu trebuie uitat că Vicol a fost o mare susţinătoare a desfiinţării DNA. Şi că, împreună cu fugarul condamnat Dragomir, a înfiinţat un partid al cărui principal obiectiv era ieşirea din UE. De ce în afara UE? Fiindcă doar de acolo mai vin direcţii clare anti-corupţie. Ori suveraniştii, bravi urmaşi ai dacilor liberi, nu prea ar vrea să se bage alţii în şpăgăraia lor. De exemplu, Rusia n-ar face un astfel de gest, poate doar şi-ar cere partea.
Tot spre final de an, o decizie fulgerătoare, tot de domeniul suveranismului, vine de la CCR. Amitim cine e şeful acestei instituţii, care, în ultimii ani a fraternizat cu infractorii României? Sputnik, organul de propagandă al regimului putinist, îl desemna în 2019 pe Valer Dorbeanu, ”personalitatea politică a anului”. Lui Valer Dorneanu i-au urmat, în 2020, IPS Teodosie, iar în 2022, Diana Soșoacă, ultimii doi promotori recunoscuți ai propagandei rusești conspiraţioniste.
În 2019 Sputnik vedea în cel care ar trebui să fie paznicul regimului democratic al României un aliat al Kremlinului. Iar Valer Dorneanu şi-a onorat în sfârșit titlul primit de la Sputnik. În ultimele 6 luni Curtea Constituțională a emis două decizii care așează România în opoziție cu Uniunea Europeană.
Este prima oară, de la aderarea României la UE din 2007, când o instituție a statului pune sub semnul întrebării într-un mod atât de categoric direcția țării prin negarea supremației dreptului comun european. Ultima decizie a venit o zi înaintea ajunului Crăciunului. Or, România și-a modificat Constituția în 2003 tocmai pentru a pregăti aderarea la Europa și transferul de putere către instituțiile europene.
Dincolo de problema corupţiei, decizia CCR dă apă la moară mișcărilor izolaționiste, precum AUR și diferitelor facțiuni religioase și legitimitate contestării apartenenței României la Europa, în numele unei suveranități de sorginte ceaușistă. Aceasta este opera lui Valer Dorneanu premiatul Sputnik care ne întoarce la mijlocul anilor 90 când Ion Iliescu flirta, prin firul roșu, cu Kremlinul.
Mai este timp până atunci, dar de pe acum alegerile din 2024 pot însemna o opţiune între continuarea drumului european și zona gri din sfera de influență rusească.
Comentarii prin facebook