După o lungă perioadă în care Timișoara n-a prea ieșit în media centrală cu ceva notabil, iar când a făcut-o arătam ca oamenii grotelor, trăind în apartamente reci din cauza crizei Colterm, o știre îi poate face pe români să zică din nou ”uite că acolo se poate!”. Nu e ceva senzațional, nu e metroul lui Robu sau Boc, nu organigrama aprig disputată în instanță, ci Unitatea Centrală de Achiziții Timișoara, un proiect pilot al Uniunii Europene care ar trebui să ne învețe cum putem cheltui mai cu cap și cu grijă banul din fondurile publice.
La început e vorba de achiziții să le zicem de „consumabile”, nu e vorba de lucrări de infrastructură licitate în sistemul centralizat, dar este, dacă vreți, o externalizare a serviciului de achiziții ce fiecare instituție a administrației publice din regiune îl are mai eficient sau mai păgubos în structura proprie. UCA Timișoara va fi o instituție care se poate ocupa de achizițiile atât ale Primăriei Timișoara, instituțiilor aparținătoare, dar se poate face treaba asta și pentru Consiliul Județean sau alte primării din zonă.
Dincolo se practică așa ceva, dar acest argument nu mai este demult o garanție pentru mulți români care se vor întreba patriotic de ce trebuie să luăm noi toate de afară. Cine se întreabă așa poate să nu știe că e mai ieftin să externalizezi achizițiile, cum face o firmă cu protecția muncii, de pildă, decât să angajezi permanent cu carte de muncă un specialist în astfel de probleme. Sau cu resursele umane, la fel, sau cu contabilitate firmei ori o colaborare cu o firmă de catering, în loc să gestionezi ditamai cantina.
Cine mai poate contesta așa ceva? Oricine e sceptic că în România se poate face ceva în regulă, fără șmecherii, dar și cei care vor plânge după vremurile în care un aparat al instituției decidea de capul șefilor de acolo ce cumpără și la ce preț. De ce la acel preț sau la acea calitate. Pot porni mulți cu contestatul, pot fi mulți care vor spune că acest program pilot european înființat la Timișoara nu merită promovat, dacă el va funcționa la fel de suspect cum funcționează o entitate clocită politic.
Dar esențial este să lași această instituție să funcționeze și apoi vom face diferența. Iar dacă te numești Radu Țoancă, reprezinți PSD și te trezești să critici așa ceva, atunci acest proiect numit UCA poate deveni și mai interesant. Consilierul local social-democrat Radu Țoancă zice că n-ar avea nimic împotriva UCA, dacă aceasta ar funcționa dependent de Primăria Timișoara, să fie supusă controalelor Curții de Conturi. Firește că este o glumă a d-lui Țoancă. Dacă o instituție subordonată lui Dominic Fritz ca primar USR al Timișoarei s-ar ocupa de achizițiile liberalilor sau pesediștilor pe viitor la C.J. Timiș vă imaginați de tămbălău ar fi?
Cum la fel de caraghios este să dai Curții de Conturi aura aia de instituție care nu iartă nimic, stârpește corupția din administrație ș.a.m.d. Păi până acum achizițiile Primăriei Timișoara nu au fost făcute tot de cineva din Primăria Timișoara, supusă controlului Curții de Conturi? Ba da, și de aceea tot se așteaptă de la UCA să reducă cu 20% costurile achizițiilor instituției.
Ce mișto era pe vremuri! Nu-i așa, Radu Țoancă? Ce trăim acum nu mai are deloc farmec. Totul va fi digitalizat, totul se vede în SEAP, computerul nu e corupt ca omul… Un borcan de fasole nu mai poate duce bucătăreasa acasă de la lucru. Unde ne sunt tradițiile? Asta nu-i România cu care ne-am obișnuit!
Comentarii prin facebook