Când am fost martor direct la revoluția din Decembrie 1989 în Timișoara mi-am zis că a fost șansa mea să văd cu ochii ceva ce povestesc manualele de istorie. Nu multe generații au apucat să trăiască așa ceva. A fost o barbarie, dar finalul ne-a adus libertate, ne-a adus și suferință, lipsuri economice, dar peste decenii am ajuns să mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat înțelepciunea să ajungem în Europa instituțional vorbind, protejați de o mare alianță militară, NATO.
Ce trăim acum prin intermediul mass-media, citind ori privind filme despre derularea războiului din Ucraina este ceva ce depășește orice așteptare. Nu mai este nimic spectaculos, este o durere în stare pură să vezi un bărbat cum își ia adio de la fetiță, să îți imaginezi ce perspectivă asupra vieții au acei oameni ascunși în metroul din Kiev sau Harkov a doua zi după bombardament. În ce ev trăim de merită pentru cineva să declanșeze atâta durere?
Și vom ajunge la concluzia că este vorba de educație. Dispute teritoriale sunt peste tot în lume, iar în Europa civilizată să numim doar Alsacia și Lorena, percepții istorice despre suprafețe germane în Polonia, Tirolul de Sud clamat de austrieci, Catalunia, asta ca să ne referim strict la dispute tratate civilizat, nemergând în Transnistria, în Kosovo sau Republica Srpska, nici în Ardealul poftit de maghiari dintre granițele românești sau Ciprul blocat de forțele turcești.
Nu vorbim de barbarie, de scene văzute în alte secole, uitate de lume și povestite în cărți. Vorbim de cum tratează niște oameni civilizați o astfel de dispută. Pentru a te bucura de Tirolul de Sud, educația și civilizația europeană a secolului XXI te fac să gândești la conviețuirea într-o uniune de state, UE, să dai drepturi celui minoritar într-o regiune a unui stat cu popor de altă limbă ori tradiții.
Veți zice că nu e decalajul mai mare de 100 de ani, ba nici 90 de la o altă barbarie, cea a lui Hitler, iar comparația cu Sudeția și-apoi toată Cehia este atât de vie astăzi când un dictatorul minte, se comportă ca un golan și încalcă orice normă de politică a anilor în care trăim. Dar nici Hitler nu este un exemplu de rafinament, omenirea putea mult mai mult și atunci, la câteva decenii de la un alt mare război mondial. Dar astăzi?
Imaginați-vă cum trebuie să se simtă un rus de bună credință, cu un comportament decent, ce vrea să se bucure de aceeași viață ce-o vede câteva mii de kilometri mai la vest, născut în anii ‘80, văzând că este condus de un personaj despre care toate datele istorice și comportamentale arată că s-a născut câteva sute de ani înainte, poate în Evul Mediu, dacă nu cumva este bolnav psihic. Cum te-ai simți ca rus când vezi că toată lumea se teme de tine să te aibă vecin? E oare un sentiment interesant? Cine poate savura așa ceva? Nuțu Cămătaru, cei din Clanul Sportivilor, alți interlopi cu faimă?
Ce facem astăzi? Așteptăm să cadă Ucraina, să fie anexată și intalat la Kiev un guvern de slugi ale lui Putin? În câteva zile asta se va întâmpla. Sancțiunile vor deveni o obișnuință pentru Moscova, lumea largă va cere în continuare gazul lor și numai limitele biologice ale dementului de la Kremlin ne vor feri, poate, ca peste alți zece ani la granița română, cea poloneză, maghiară sau slovacă să se adune 150.000 de militari ruși. Iar cine este tentat să compare bombardarea punctuală și ca sancțiune a Belgradului, fără schimbare de regim, cu barbaria de astăzi din Ucraina mai bine să facă filorusism asumat, înrolându-se în armata dementului.
E halucinant cum Vladimir Putin încearcă să atragă alte popoare ce și-au pierdut teritorii în fața Ucrainei de-alungul anilor, dar tot sub umbrela unei conduceri sovietice, cu suportul și la ordinul Moscovei. Ne amintește Rusia că avem Bucovina la Ucraina, că au polonezii sau ungurii astfel de daune, ba chiar se găsesc reacții pozitive în aceste țări la acest troc geostrategic, pentru ca soluția finală care să fie? Bucățile alea din România, din Polonia sau din Ungaria aflate acum la ucrainieni le vor lua rușii, să aibe ei grijă de ele, ca de tezaur.
Propunea cineva ca orice simpatie arătată regimului rus să fie condamnată penal, cum este condamnată penal legionarismul, nazismul manifestat. De ce nu? De ce nazismul este mai rău decât ce face azi Putin? Avem partide în România ce expandează formidabil în sondajele de opinie și care dacă nu laudă pe față comportamentul politic al Rusiei, e foarte posibil să fie mufate în ascuns la o sursă de finanțare rusească.
De ce să nu boicotăm produsele rusești? Că ne va fi mai scump, vom merge 100 metri până la altă benzinărie? Comoditatea asta ne va costa odată și odată. Democrația costă, libertatea poate avea preț în sânge sau în suferință, confortul nostru cu care ne-am obișnuit exclude total din modul de viață reacția fermă la o agresiune cum este cea a Rusiei față de Ucraina. Asta trebuie să ne pună pe gânduri. Avem câțiva ani să ne trezim.
Comentarii prin facebook