Guvernul României și Uniunea Europeană vor plăti jumi-juma vreo 115 milioane tot la două luni pentru plata unor tichete sociale de 50 euro de cap român defavorizat. Peste două milioane de români vor fi eligibili pentru acest program prin care își vor putea cumpăra mai mulți cartofi, ulei, ouă, carne de pui, orez, pâine. De asemenea, vor fi majorate tichetele de hrană pentru familiile nu așa de tare sărăcite, cu adulții angajați legal, transportatorii și agricultorii primesc reduceri la litrul de motorină, vouchere pentru școlari, bani puțini pentru fiecare, bani mulți presiune bugetară la nivel național. Sursa? La început bani de la guvern, apoi fonduri europene, dacă Uniunea le aprobă.
Probabil că acest gen de plăți pe fond de criza energetică, cea alimentară ce va urma să vină și alte complicații din războiul ruso-ucrainean se vor face și în alte țări, căci altfel nu ne-ar băga UE în seamă pentru o asemenea schemă. Inflația a depășit zece procente și toate calculele economice dau frisoane statisticienilor. 125 de lei pe lună cât oferă tichetul social persoanelor sărace nu vor acoperi poate nici jumătate din ce găuri în buzunare provoacă nebunia prețurilor din această perioadă. Însă și jumătate e mai bine decât nimic, ar zice omul sărac căruia nici boii nu-i trag.
Îmi imaginez însă ce sport național va declanșa cuponiada asta deodată cu explozia de vânzări la categoria produselor cuprinse în program. Vor fi familii care vor trebui să cumpere de sute de lei pe lună carne de pui, orez și ulei. Bonurile de valoare trebuie să circule, iar asta nu exclude un al doilea val de majorări de prețuri, cauzate de cerere, dar și de speculă, poate chiar de lipsă de produse pe tarabă. Adică tot inflație. La urma urmelor, voucherul, ca bancnota, tot hârtie de valoare este, cauzatoare de inflație. Vă amintiți de tichetele de turism și cum au provovat ele brusc creșterea tarifele la hoteluri, dar și cum se tranzacționau între familii pentru a-și recupera banii, finalmente, bugetarul fără poftă de plimbare?
Sportul național de care vorbeam va duce la schimbul de bonuri contra bani. Limitând la cele șase produse alimentare valibilitatea tichetelor sociale ori obligi omul să mânînce ca spartul numai cartofi, pui și orez, ori îi dai idei să face șmecherii de genul schimbului tichet pe țigări, tichet pe lemne, tichet pe alcool sau chiar bartere la bufetul satului, acolo unde birtașul nu mai spera să recupere banii cash vreodată. O familie de 4 persoane beneficiară de tichete în valoare de 500 lei lunar trebuie să cumpere de aproape 85 lei ouă, adică peste 100 bucăți, 30 kg de cartofi, pulpe de pui până-n opt sau zece kile, litri de ulei, la fel, depinde de ofertele care le prinde, orez vreo 13-14 kg. Știu familii bogate care nu mănâncă atâta în trei luni.
Alt sport național va fi încurajarea acordării salariului minim pe economie și alte scheme de plată chiar înafara cadrului legal. Cine verifică asta în România? Fiscul? ITM-ul? Când? E o politică națională limitarea evaziunii și n-am auzit noi? Chiar și-așa, lăsând loc multor șmecherii, e bine că se dau tichetele sociale. E bine, pentru că poate așa cheltuim și noi banii europeni. E de așteptat să dăm mai multe „gherle” în diferite programe, iar dacă Uniunea e de acord să se bage banii ratați în programe sociale de acest gen, așa să facem, nu pierdem prea mult. Însă nu așa rezolvăm marea problemă a României.
La ce procent de fiscalizare are economia românească, zău că aș fi dat „tichete sociale” și bonusuri celor care ar putea munci pentru a aduce bani în economie, angajaților ANAF, ITM, nu pentru a-i cheltui alții printre acțiuni și cu iz electoral. Există voință politică pentru așa ceva? A făcut guvernul un calcul despre câți bani ar putea oferi mediului de afaceri prin investiții, infrastructură, programe dacă numai 10-15% ar crește fiscalizarea în țara asta? Sigur a făcut, dar nu e mai ușor să dai tichetul de 50 euro?
Comentarii prin facebook