Săptămâna trecută am avut parte în Timişoara de prima acţiune de tip gherilă electorală, odată cu distribuirea în oraş a unor fluturaşi împotriva primarului Dominic Fritz. Acţiunea nu a fost asumată de nimeni, iar la bursa zvonurilor s-a vorbit că în spatele acţunii ar fi ba un partid politic, ba un om de afaceri. Trebuie spus că astfel de acţiuni se fac îndeobşte în preajma alegerilor, ori până la viitorul scrutin mai sunt peste doi ani. De unde însă această grabă?
Poate fiindcă pe scena politică locală se observă câteva mişcări interesante, mişcări care ar putea constitui o fundaţie pentru viitoarele alegeri locale. Iar cele mai ample au loc în PNL, partid care trece prin mari frământări atât la nivel central, cât şi local. Nu insist foarte mult pe ceea ce se întâmplă la centru, unde „echipa câştigătoare” l-a lăsat pe Superman din braţe şi a mizat totul pe un general anost, probabil fiindcă avem un război la graniţele ţării. (Pe ce o să mizeze când s-o termina războiul, rămâne de văzut.). La nivel local însă, preşedintele Alin Nica şi mica trupă din jurul lui sunt tot mai contestaţi în partid, inclusiv de mulţi primari. Aceştia nu simt vreun sprijin de la nivelul Consiliului Judeţean, instituţie condusă tot de Nica, astfel că unii chiar îşi fac bagajele pentru a părăsi partidul.
În atare condiţii, şansele PNL pentru a-şi conserva poziţia din CJ par tot mai mici. De unde şi mutarea întregului front pe Timişoara. De altfel, chiar Nica a anunţat cu ceva timp în urmă că PNL a făcut un sondaj pe Timişoara, iar cifrele sunt excelente. De ce nu s-a făcut sondaj şi pe judeţ? Nu mai e relevant? Astfel, că toate tunurile PNL (poate şi fluturaşi anomimi) sunt puse pe USR şi primarul Dominic Fritz. Dacă nu-l ataci pe Fritz, inclusiv fiindcă plouă afară, parcă nu te mai validezi ca membru PNL Timiş. Mai mult, se poate observa că PNL este singurul partid care face opoziţie cu strigături în Consiliul Local, chit că există o alianţă nerevocată cu USR, liberalii având şi viceprimar. Sigur, mai există cazul PSD-istului Radu Ţoancă, dar la el sunt chestiuni de natură imobiliară şi faptul că a fost decuplat de la Direcţia de Urbanism şi unele societăţi, precum şi al Roxanei Iliescu, care se pare că e în căutarea unui alt partid, Pro România fiind deja mult prea neîncăpător pentru ea.
Cât despre performanţele administrative ale lui Nica, oricum aflate mult mai puţin în colimator decât cele ale primarului Timişoarei, am putea da doar un exemplu: odiseea fără sfârşit a drumulului către descărcarea pe autostradă de la Giarmata. Un fleac, s-ar putea zice, nici acela rezolvat, lumea fiind însă resemnată deja că obiective mari, precum un nou stadion, s-ar mai face într-o perioadă rezonabilă. Cine ar putea candida la primărie din partea PNL? Greu de spus. S-a vorbit mult chiar de Nica, dar ar putea apărea şi surpriza Nicolae Robu, care deja şi-a anunţat intenţia de-a candida pentru un al treilea mandat. Relaţia dintre cei doi a rămas însă foarte rece, deşi Nica face mai cu vârf şi îndesat exact ceea ce îi reproşa lui Robu când acesta conducea PNL Timiş.
Mai trebuie spus că se discută foarte mult şi despre un „deal” între PSD şi PNL, cele două partide urmând să se susţină reciproc la Consiliul Judeţean, respectiv la Primăria Timişoara. Că în viitor s-ar putea întâmpla acest lucru, e tot ce se poate, dar în acest moment o astfel de înţelegere nu există. Mă rog, că în eşaloanele inferioare, între diferiţi afacerişti interesaţi de un astfel de deal, există discuţii de acest gen, e tot ce se poate.
Fiindcă am ajuns la PSD, acesta este singurul partid fără turbulenţe nici la nivel local, nici central. Niciun lider PSD nu va recunoaşte, dar pentru social-democraţi Primăria Timişoara încă nu este o ţintă reală. Miza PSD pe Timişoara este o maximizare a votului pentru Consiliul Local. Cel mai probabil la primărie va candida prefectul Mihai Ritivoiu, care, având un profil de intelectual citadin, ar putea rupe voturi şi din alte zone decât de la electoratul PSD. În schimb, adevărata miză a PSD pentru viitoarele alegeri estre reîntoarcerea în fruntea Consiliului Judeţean. Iar după cum evoluează lucrurile la această oră, se poate spune că ţinta este cât se poate de realistă. Fără ca nici măcar să bată palma cu PNL.
În fine, ajung la USR şi Dominic Fritz. Nici USR nu este lipsit de convulsii, mai ales la nivel central, care s-au repercutat şi la nivel local. Convulsii date în special de foştii membrii PLUS. Din punct de vedere administrativ, e clar că Dominic Fritz a livrat sub aşteptări, chiar şi ale celor care l-au votat. Sigur, mai are timp să recupereze până la alegeri, dar îi va fi extrem de greu, mai ales dacă va pierde din unitatea de monolit din USR de care se bucura.
Şi aici mai trebuie spus ceva. Succesul USR Timiş la alegeri va fi indisolubil legat de performanţa lui Fritz la nivelul primăriei. Acest lucru este valabil chiar şi la nivel naţional, USR având nevoie ca de aer de performanţe la nivelul administraţiilor pe care le gestionează, în condiţiile în care e puţin probabil să se mai creeze un val al votului emoţional pe care USR s-a urcat în trecut, mai ales la alegerile europarlamentare. Fiindu-i răpită şansa de-a demonstra că ştie şi să guverneze, nu doar să critice, USR e obligată acum, pe lângă o opoziţie aplicată şi în care să renunţe la o parte din recuzita din trecut, preluată de AUR, să facă lucruri la nivelul administraţiilor locale pe care le conduc. Ori Timişoara este probabil cea mai importantă dintre aceste administraţii. Altfel, USR intră în irelevanţă.
P.S. Probabil, unii se vor întreba unde există AUR în această schemă. Foarte probabil, AUR nu va conta, mai ales în Timişoara. În primul rând fiindcă şi-a cam pierdut obiectul muncii, respectiv războiul cu masca de protecţie. Apoi, poziţia mai mult decât dubioasă faţă de războiul din Ucraina şi lipsa totală de empatie faţă de victimele de acolo.
Comentarii prin facebook