Ca să nu existe interpretări, încep prin a spune că cele mai urâte echipe de fotbal din România îmi sunt Steaua/FCSB şi Dinamo. Şi asta de mult, mult timp, de când una era echipa Armatei, iar alta a Miliţiei şi Securităţii. Nu am nici măcar bagajul de aşa-zis patriotism necesar să ţin cu cele două în meciuri internaţionale, de fiecare dată când Dinamo şi FCSB joacă cu echipe din afara ţării, ori ţin cu ultimele ori îmi este indiferent rezultatul. De asemenea, îl consider pe Gigi Becali unul dintre cele mai sulfuroase personaje din spaţiul public, cu atât mai toxic cu cât a devenit şi un model pentru tineri. În fine, nu mai sunt un mare observator al campionatului intern de fotbal, fie din cauza degradării sale, fie că Timişoara nu mai este reprezentată în primul eşalon. Dar…
Nu poţi să nu observi şi acum o implicare brutală a politicului în fotbalul românesc, poate şi o cauză a prăbuşirii acestuia. Şi, dacă tot am amintit de Poli Timişoara, nici acum nu poate să explice nimeni de ce unele echipe pot fi sprijinite financiar de către autorităţile locale, iar altele nu, după cum vrea Curtea de Conturi, o instituţie politizată până la nivel de portari.
Mă opresc însă doar la acest final de campionat, unul mult mai animat decât în anii precedenţi. Astfel, câştigătoarea titlului va fi stabilită în meciul direct dintre FCSB (revelaţia ultimelor etape) şi campioana ultimilor ani, CFR Cluj. Cum Stadionul Naţional a fost deja rezervat, cei de la FCSB au încercat să joace meciul decisiv pe noua arenă din Ghencea. Şi de aici un imens scandal. De menţionat că acest stadion a fost construit din bani publici, mai exact de Ministerul Dezvoltării prin CNI (Compania Naţională de Investiţii), apoi dat în administrare Clubului Armatei. Aşadar nu a fost construit de MApN, ci din contribuţiile tuturor românilor. Stadionul fiind bun public, administratorul e obligat să producă bani din închirierea lui, nu să admire cum creşte iarba. (Întreţinerea unui astfel de obiectiv este destul de costisitoare şi se face tot din bani publici.)
Dar suntem în România, astfel că administratorul refuză oferta financiară a FCSB, 46.000 de euro, preţ dublu faţă de chiria de pe Naţional Arena. În lipsa altor probleme, războiul din Ucraina fiind probabil prea insignifiant pentru câte are pe cap, în scandal s-a implicat şi ministrul Apărării, Vasile Dîncu. Şi nu pentru a aduce normalitatea, respectiv să impună închirierea stadionului, ci să ia apărarea clubului armatei. Ba a ajuns să se contreze şi cu căpitanul celor de la FCSB, Florin Tănase.
„Nu am auzit că ar fi investit cineva aici. Eu sunt cel care a pus în proiect acest stadion şi nu căpitanul de la FCSB sau alt căpitan. A investit statul român în acest stadion, prin CNI. Cine revendică acest stadion este poporul român”, este una dintre declaraţiile cel puţin bizare ale lui Dîncu pe marginea acestui subiect. Adică stadionul e al poporului român, dar poporul român ar fi decis să nu fie închiriat FCSB, adică să câştige bani? Alt pretext n-a găsit maestrul manipulărilor, cel denumit Goebbels în perioada în care conducea Ministerul Propagandei, pardon al Informaţiilor Publice din Guvernul Năstase? Aici miroase a abuz în serviciu. Ca să nu mai vorbesc de o incompatilibilitate clară. Fiindcă Dîncu este, alături de Ioan Rus, nu doar un susţinător din umbră al CFR Cluj, ci un factor de decizie pentru clubul din Gruia.
Adică e şi arbitru şi jucător în acest final de campionat, în care partida FCSB – CFR este decisivă. Un meci care, foarte probabil se va juca la Buzău, adică pe un teren neutru, de unde avantaj CFR. Mai spun aici că un titlu înseamnă şi mulţi bani, lucru care accentuează rolul implicării ministrului în această chestiune? Ca să nu mai spun că tot Dîncu s-a aflat şi în spatele ascensiunii personajului numit Răzvan Burleanu, care dintr-un anomin a devenit şeful fotbalului românesc, fiind şi acum un fel de consilier din umbră al preşedintelui FRF. Ori cu astfel de implicări dubioase ale politicului în fotbal, uneori la limita penalului, nici nu mai trebuie să ne mirăm de ce acest fenomen a ajuns în România la cel mai jos nivel din istorie.
Fiindcă, precum în acest caz, în loc să se ocupe de trebuiri serioase, precum războiul din Ucraina, grija lui Dîncu este să aranjeze un nou titlu pentru CFR Cluj. Apropo, dle Dîncu, până la urmă România trimite sau nu ajutor militar în Ucraina sau doar ne batem cu pălmile pe burtă despre cât de mult îi ajutăm pe ucrainieni în faţa invaziei lui Putin?
Comentarii prin facebook