Timişoara se află pe o direcţie bună? Cine suferă fiindcă organigrama primăriei este blocată? Vom avea căldură la iarnă? A ajuns să fie apostrofat primarul pe stradă? Promisiunile făcute în 2020 sunt în grafic? Este Fritz primarul „Zero proiecte”? Ce se întâmplă la societăţile Consiliului Local? Sunt doar câteva din întrebările la care, de Ziua Timişoarei, a răspuns Dominic Fritz.
Reguli egale pentru toţi timişorenii
Azi este Ziua Timişoarei (interviul a avut loc în 3 august – n.a.). Cum credeţi că arată Timişoara în august 2022 faţă de Timişoara lui august 2020? Dincolo de faptul că, în urmă cu doi ani eram în plină pandemie. E o schimbare?
Da, cred că e un oraş mai curat. Asta pot să o demonstrez şi în cifre. Suprafaţa curăţată s-a mărit de la 55% la 95%. Este un oraş în care pieţele funcţionează mai bine. Este pentru prima dată după mulţi ani de pierderi, în care au un mic profit pe care-l investesc în dezvoltare. Este un oraş în care viaţa culturală are o nouă anvergură, în care avem multe mai mari sau mai mici proiecte culturale susţinute de primărie. E un oraş în care viaţa sportivă a reînceput cu finanţări de două milioane de lei, avem mai multe evenimente sportive: un triatlon, un campionat de scrimă, care nu s-ar fi întâmplat înainte. Şi este un oraş care, încet-încet se obişnuieşte cu gândul că regulile sunt făcute pentru toţi. De exemplu, Poliţia Locală amendează indiferent de statutul social sau ce pile ai avea la primar sau nu ştiu ce partid.
Apropo, dacă tot aţi pomenit Poliţia Locală, îi folosiţi angajaţii pe post de bodyguarzi cum se mai întâmpla în trecut?
Nu, nu. Uneori când mă mai intersectez cu poliţişti locali, ei se oferă să vină cu mine, dar i-am refuzat. De când sunt primar, cu o singură excepţie din timpul carantinei, când un domn a agresat maşina în care eram, supărat pe restricţii, în afară de această întâmplare, niciodată în spaţiul public nu am fost înjurat sau agresat. Mă simt sigur, timişorenii sunt respectuoşi, prietenoşi. Eu merg des în weekend prin cartiere, mă mai plimb cu familia sau singur, mai vorbesc cu oamenii. Niciodată n-am avut impresia că aş avea nevoie de protecţie.
Nu vă înjură lumea pe stradă, cum tot văd că insistă fostul primar?
Nu, nu mi s-a întâmplat niciodată. Sunt unii care arată prin atitudinea sau mimica feţei că preferă să nu stea de vorbă cu mine. Dar, inclusiv cei care nu m-au votat sau nu au de gând să mă voteze sunt prietenoşi.
Nu există ceva unde am spus alb şi am făcut negru
În momentul în care aţi preluat mandatul probabil aţi făcut o foaie de parcurs, aţi fixat unele jaloane. În acest moment, un an şi opt luni de când sunteţi primar, dacă am calculat bine, cât credeţi că aţi realizat din ce v-aţi propus până acum?
Eu am programul cu care am candidat la mine, echipa mea de asemenea. Destul de recurent trecem prin el ca să vedem dacă suntem într-o direcţie bună. Şi spun cu mare convingere că nu există vreo temă unde eu aş fi promis altceva decât direcţia pe care am luat-o. Că unele lucruri nu s-au întâmplat atât de repede pe cât mi-am dorit, e adevărat, dar sunt multe blocaje şi o rezistenţă despre care sigur vom vorbi. Dar nu există ceva unde am spus alb şi am făcut negru sau invers. Deci direcţia este bună, este un oraş în care facem investiţii tot mai verzi, cu un sistem de mobilitate modern în care să nu depindem doar de maşină, un oraş în care sunt respectaţi toţi cetăţenii, un oraş cu o administraţie transparentă, digitală. Toate aceste lucruri sunt pe un drum bun. În unele cazuri se văd deja rezultatele, în altele se vor vedea.
Potrivit barometrului comandat de primărie şi făcut de UVT, cele mai multe nemulţumiri ale timişorenilor sunt legate de trafic, drumuri şi clădiri istorice. Se va îmbunătăţi traficul? E adevărat şi că acelaşi barometru arată că timişorenii folosesc zilnic maşina într-un procent foarte mare, peste 68%.
Exact, acesta este paradoxul. Toată lumea se plânge de trafic, dar traficul îl generăm noi, cu maşina. Din păcate, vedem acest trend în toate ţările europene după pandemie. Lumea nu a revenit la transportul în comun, a rămas cu maşina proprie. E ceva ce trebuie să rezolvăm urgent. Tocmai de aceea investim în transportul în comun, gândim toate proiectele noi cu infrastructură pentru biciclete ş.a.m.d. Foarte important este că totuşi am pornit şi chiar finalizat unele proiecte care reduc şi vor reduce traficul în viitor. Am făcut o parte din inelul 4, legătura între Sever Bocu şi Muzeul Satului, un drum efectiv nou, care n-a existat înainte. Am pornit lucrările la Pasajul Solventul, unde ne-am asumat o sumă destul de mare din bugetul local şi am prioritizat acest pasaj.
Apropo, când va fi finalizată lucrarea?
Termenul este vara anului viitor. Mai avem Podul Solventul, unde finalizăm SF-ul, iar închiderea Inelului 4 va rezolva multe lucruri. Vrem anul acesta să dăm drumul la Podul ISHO care va închide în bună parte Inelul 2. Ce încercăm să facem este să prioritizăm investiţii în infrastructura rutieră, care au efect sistemic să zicem, nu doar peticim ici şi colo. Suntem conştienţi de problema traficului şi tocmai de aceea cei mai mulţi bani în acest an îi dăm în investiţii în mobilitate, în transportul în comun şi infrastructură rutieră. Mai sunt însă multe de făcut şi trebuie să regândim modul în care folosim spaţiul public. Tocmai de aceea, la Magistrala verde, unde lucrăm la studiul de fezabilitate, un proiect în care conectăm Calea Şagului cu Piaţa Mocioni şi în care asigurăm o bandă pentru transportul public.
O altă nemulţumire potrivit barometrului amintit e legată de curăţenia oraşului. Sunteţi mulţumit de acest aspect?
Barometrul a fost făcut în noiembrie-decembrie anul trecut şi atunci încă funcţionam după programul vechi. Am fost extrem de nemulţumit. A fost o luptă pe care am dus-o aproape un an cu compania Brantner, era un contract cadru de patru ani pe care nu-l puteam schimba. În acelaşi timp aveam o echipă în primărie, dar schimbările nu au decurs aşa repede pe cât mi-am dorit. Acum în primărie este o altă conducere la această echipă, şi firma Brantner şi-a schimbat conducerea şi împreună cu ei, după un an de negocieri şi lupte, am făcut un alt program de salubrizare. Am introdus o a treia tură, am mărit suprafaţa străzilor. E adevărat, plătim mai mulţi bani, dar e nevoie. Suma în contractul iniţial a fost mult subestimată. Noi avem acum comenzi suplimentare, Eu cred că se vede, mulţi timişoreni îmi spun că, după mulţi ani, la ei pe stradă se face curăţenie. Avem în primele luni ale anului la fel de multe tone de deşeuri ridicate cât în întreg anul trecut. E clar că, pe cifre, situaţia e mai bună. În acelaşi timp lucrăm la un contract pentru anul viitor, când va fi o nouă licitaţie, un nou contract cadru, care va fi mai bine gândit.
Primarul Zero proiecte. Toţi adversarii politici, inclusiv „aliatul” Alin Nica, v-au pus această etichetă.
E o acuzaţie foarte bizară. E interesant că retorica a trecut de la primarul care nu face nimic la primarul care face proiecte care nu sunt ale sale, deşi ideea asta este absurdă, apoi la primarul care face proiecte, dar le fură de la liberali. Nimic nu poate fi mai fals. Datele arată că avem pe execuţia şi de anul trecut şi din acest an cifre record la investiţii. Asta înseamnă că lucrăm, că proiectele merg. Da, sunt proiecte care au fost începute înainte, dar noi le-am deblocat şi am reuşit să le continuăm, inclusiv cu proiecte care au fost problematice. Sunt foarte mândru şi de echipa din primărie care cu mai puţini oameni decât înainte, a reuşit să facă mult mai multe lucruri. În al doilea rând este fals că avem zero proiecte. Chiar zilele acestea semnăm contractul pentru Traseul Revoluţiei, proiect complet nou, finanţat prin PNRR. Magistrala verde din Şagului până în centru este un alt proiect gândit de la zero. Deci e absurd, nici nu ştiu cum să reacţionez la o astfel de retorică, fiindcă nu are nici cea mai mică legătură cu realitatea.
Trebuie să lupt cu mâinile legate
Organigrama primăriei. Nu aţi reuşit nici până acum să vă impuneţi viziunea. Consideraţi că e un eşec al administraţiei Fritz?
Este o provocare serioasă şi cu siguranţă este manifestarea cea mai evidentă a rezistenţei celor care au fost la putere poate de zeci de ani. Şi ei ştiu exact că asta este pârghia absolut necesară de care am nevoie pentru a livra rezultate timişorenilor. Trebuie să lupt cu mâinile legate. E o luptă pe care o duc, dar nu sunt la fel de eficace aşa cum aş putea să fiu cu un aparat organizat după cum cred eu, dar şi Consiliul Local, fiindcă s-au votat cele două organigrame. Este absolut nemaivăzut în România, ca un primar care are prin lege prerogativa să stabilească structura organizatorică a primăriei să fie blocat în instanţă, să fie blocate toate concursurile. Am încerat să scoatem concursuri pe toate variantele, şi pe organigrama veche şi pe cea suspendată, dar toate au fost blocate. De un an nu am mai putut să finalizăm nici măcar un concurs de funcţionar public în primărie, în timp ce există o fluctuaţie normală. Oamenii mai pleacă, se pensionează, se transferă în alte oraşe. Unii pleacă poate şi fiindcă nu le place de mine, dar atunci mă bucur. E clar că ne îngreunează munca. Cei care plătesc preţul acestui blocaj sinistru sunt în primul rând angajaţii primăriei care muncesc. Acolo unde ne mişcăm mai încet, este aşa fiindcă nu avem oameni. Lipsesc oameni la Urbanism unde, de exemplu, am putea da mult mai repede auitorizaţii.
Am înţeles că acolo sunt mari probleme ca număr de oameni…
Da, sunt puţini oameni, dar ei totuşi lucrează zi şi noapte, dar acest lucru nu e sustenabil pe termen lung, au nevoie de colegi noi. Sunt foarte multe autorizaţii de dat. Deci suferă cei care sunt harnici, care lucrează de două ori mai mult, dar suferă şi timişorenii fiindcă multe lucruri nu se întâmplă în ritmul în care ar trebui să se întâmple, fiindcă nu avem suficienţi oameni care să se ocupe de problemele lor.
Întreb abrupt: credeţi că sunt angajaţi care vă sabotează?
Bineînţeles, dar mă bucur că sunt mai mulţi cei care trag în aceeaşi direcţie.
Evit să folosesc clişee, dar altă sintagmă nu am. Credeţi că sunt grupuri de interese din afara primăriei care susţin sindicatul şi această rezistenţă la reformă?
E destul de evident că au fost şi există oameni în Timişoara care au avut un acces preferenţial la putere şi care au rezolvat multe probleme fără să respecte legea. E clar că pentru aceşti oameni e o dramă că pierd accesul la resurse şi putere. Eu nu funcţionez după logica de cine donează la partid sau cu cine mă cunosc. Eu funcţionez după logica legii şi aşa cum am demarat controale la terenurile de pe malul Begăi şi de la stadion, e clar că sunt unii foarte nemulţumiţi că lucrurile nu mai merg ca şi înainte.
Simţiţi presiuni, şi nu doar în privinţa organigramei, ci în general, din partea unor instituţii ale statului?
Sunt colegi mai vechi din primărie care îmi spun: „Domnule primar, pe vremuri aveam controale doar când era campanie electorală. Acum vin contraole de parcă a început campania electorală”. Am citat oameni din primărie, nu vreau să comentez mai mult.
Capitala Culturală este un titlu care ne aparţine tuturor
Timişoara Capitală Culturală. Lucrurile sunt în grafic? Vom fi pregătiţi la anul?
Eu cred că va fi un succes la anul. Cu siguranţă s-au ratat multe oportunităţi în trecut, dar avem o echipă foarte profesionistă la Centrul de proiecte, care lucrează cu enorm de mult entuziam şi implicare pentru a avea un succes. Avem mulţi operatori culturali care fac programul cultural al Capitalei. Programul cultural nu este făcut de primărie, este făcut de ONG-uri, teatre, muzicieni, artişti din Timişoara şi nu numai. Eu am mare încredere în ei că vor livra un program de calitate. În acelaşi timp lucrările de investiţii pentru infrastructura culturală merg foarte bine. Am deschis primul cinematograf, o să avem mai multe cinematografe, care de fapt vor fi centre multiculturale. Nu în ultimul rând, şi cred că este lucrul cel mai important, Capitala Culturală nu aparţine Primăriei Timişoara. Capitala Culturală este un titlu pentru tot oraşul şi cred că toţi cei care sunt activi în acest oraş ar trebui să contribuie. Şi nu trebuie să vină la primar ca să ceară voie. Cred că fiecare firmă, fiecarte grup de cartier, fiecare club sportiv, fiecare ONG poate să contribuie mai mult sau mai puţin la acest proiect. Avem nevoie de acest spirit. S-a creat de mult timp impresia că cineva face Capitala Culturală. Nu, Capitala Culturală este un titlu care ne aparţine tuturor.
Politizare versus performanţă în societăţile Consiliului Local
Societăţile Consiliului Local. De care sunteţi mulţumit, de care nu?
Cred că cel mai clar impunem o nouă viziune la Horticultura, acolo unde după o lungă luptă a fost o schimbare la nivel de management. Deja primele cifre sunt mult mai bune decât anul trecut. Inclusiv la viziune există o mare schimbare. De exemplu, plantăm mult mai multe plante perene, nu doar panseluţe. Facem astfel nu doar economie, dar arătăm că e vorba de spaţii verzi, nu doar de ce arată frumos pentru ochi şi estetic, ci şi care care o valoare ecologică, pentru biodiversitate. La Pieţe, strict pe cifre, societatea merge mult mai bine. S-au făcut multe reparaţii. Drumul este foarte lung, fiindcă am moştenit o societate rămasă în anii 80-90. Vrem mai multe pieţe volante, vom insista pe producători, nu bişniţari. La Aquatim se ştie, e deja un clişeu, că lucrurile merg bine. Aici nu am o contribuţie, fiidcă totdeauna a avut un management bun. Şi au avut management bun tocmai fiindcă acolo s-a reuşit să nu se bage politicul, iar deciziile să nu fie influenţate politic. Din păcate, la cele două companii care nu merg bine, Colterm şi STPT, am avut această situaţie. Mai ales pe partea de administrativ avem zeci dacă nu sute de oameni băgaţi ca şi pile politice. Asta bineînţeles că elimină orice performanţă din companii. Ele au fost conduse nu cu mentalitate de business, ci de entităţi care întind mâna la primărie. Iar când apare o problemă, primăria să vină şi să aducă bani. Eu cred că şi Coltem şi STPT trebuie conduse precum nişte companii adevărate. Mă bucur că îl avem pe Cristain Amza la Colterm, care a reuşit să stabilizeze lucrurile într-o perioadă extrem de dificilă în care avem de luptat nu doar cu insolvenţa, dar şi cu o criză europeană energetică. La STPT avem un interimat şi trei provocări uriaşe. În primul rând, datorii la ANAF de aproape 100 de milioane de lei din trecut, încă de pe vremea domnului Ciuhandu, dar care nu s-au redus în ultimii opt ani. În acelaşi timp avem preţuri duble şi triple la combustibil şi curent electric, deci costurile au crescut foarte mult. În fine, veniturile au scăzut foarte mult fiindcă lumea foloseşte mult mai mult maşina după pandemie. Deci este o situaţie foarte dificilă la STPT, dar în acelaşi timp eu am încredere în noul Consiliu de Administraţie fiindcă sunt oameni cu viziune acolo. Aici lucrăm şi cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care ne dă consultanţă, fac analiza reţelei şi lucrează la un nou contract, pentru că actualul contract iarăşi a subestimat costurile reale. De aceea cred că şi acolo am pornit pe drumul corect.
SDM?
Cu ei provocările sunt mai puţin economice, fiindcă e o companie cât de cât sănătoasă din punct de vedere economic. Acolo am avut nişte problemne care ţin de calitatea lucrărilor, de felul în care se execută detaliile. Noi insistăm să lucreze foarte mult şi la trotuare, de exemplu. Ei sunt obişnuţi să aibă bulevarde mari de asfaltat, dar e important să avem şi trotuare şi borduri la nivel. Dar de exemplu, lucrarea pe care a făcut-o aici la Catedrală a ieşit foarte bine. Mai menţionez că Timpark, care a fost la SDM, acum e serviciu public, iar pentru prima dată are o echipă de arhitecţi care sunt în stare să proiecteze parcări la nivel de detaliu, să proiecteze cum este împărţit spaţiul public. Asta ne ajută foarte mult, inclusiv ce facem pe partea de bulevard Gheorghe Lazăr, unde regândim parcările, adăugăm o pistă de biciclete şi o bandă în plus. Aceste lucruri sunt făcute de arhitecţi şi o consider o revoluţie, fiindcă nu mai depindem de tot felul de proiectanţi care vin cu preţuri foarte mari şi ne aruncă proiecte ridicole cum e din păcate proiectul pe Prezan, care, de la început la final e un proiect oribil. A trebuit însă să-l finalizăm fiindcă era prea departe pornit.
Va fi căldură la iarnă?
Toată lumea mă întreabă asta.
A fost o problemă mare anul trecut…
Aşa este. A fost o problemă reală şi dureroasă pentru noi toţi. Din păcate nu depinde doar de noi. Momentan avem situaţia în care Guvernul, spre deosebire de iarna trecută, a plafonat preţurile şi pentru termie. Asta înseamnă că pentru companiile care nu aveau contract fix încheiat, cum avea Bucureştiul la preţ preferenţial de 150 de lei cu Romgaz, aceste companii au depins de volativitatea pieţei, unde preţul a ajuns şi la 800 de lei megawatt-oră. Acum guvernul a plafonat preţurile, dar problema este că nu a compensat companiile de gaz pentru diferenţa dintre preţul real şi preţul plafonat. Sunt în jur de 50 de miliarde de lei plăţi restante, iar acesta este motivul pentru care Colterm nu găseşte momentan un furnizor de gaz cu care să încheie un contract la aceste preţuri plafonate. Şi aici am aşteptarea ca societăţile de stat să fie responsabile şi să încheie un contract cu Colterm. Altfel măsurile Guvernului sunt în zadar, dacă nu avem acces la piaţă.
Comentarii prin facebook