“Hai să luăm anii, măcar anii de când am intrat în Uniunea Europeană, în 2007, vorbim de 15 ani. După 15 ani, să fii capabil tu, ca stat, diverse guverne, diverşi miniştri, de toate culorile, după aproape sau după 15 ani, mai bine de 15 ani să fii în stare de abia atunci sau acum să scoţi la licitaţie, să se înceapă efectiv prima autostradă care traversează Carpaţii, e o ruşine pentru statul român. Şi-mi asum acest lucru. Am avut diverse poziţii în aceşti ani, am fost prim-ministru şi ministru şi pe alt portofoliu, şi în administraţia locală. Sunt lucruri care pare că nu au mers cum trebuie”, a afirmat Sorin Grindeanu, ministru PSD al Transporturilor în Guvernul Ciucă.
Trebuie să recunoaștem că este reconfortant ca o cola rece vara că un demnitar de talia lui Sorin Grindeanu spune așa ceva, dar mai ales că își asumă. Ce își asumă?, veți întreba. Își asumă că și dumnealui a participat la leșinul ăsta, impotența statului român ca de abia după 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană să demareze un proiect de infrastructură de asemenea anvergură, traversarea Carpaților. Ca în cântarea războinică cu ostașii din batalioane îndemnați să treacă Carpații la frații de dincolo, la arme cu frunze și flori. De ce cu frunze? Cum își asumă Sorin Grindeanu chestia asta? Habar n-am.
Foarte frumos, dar mai frumos era să își asume atunci când risca mai multe. Acum nu riscă nimic, ci eventual să devină simpatic unora care sunt pe cale să abandoneze electoral PSD-ul. Pe vremuri era mai nașpa. Cum era să-i zică la șefu că trebuie luați banii europeni pentru trecerea Carpaților, când ei la PSD se chinuiau să nu ia bani de la Bruxelles, spre disperarea Corinăi Crețu, comisar european? Poate ați uitat, dar și asta e o rușine pentru un electorat ca noi să votăm niște oameni care preferau să cheltuie puținii bani românești pentru o autostradă în Moldova și pentru motivul că acei bani erau mai ușor de „manevrat” decât cei europeni. Dar eu cred că Sorin Grindeanu s-a înfrânat în discursul său.
Putea să zică mult mai multe, dar ce-ar fi făcut cu atâta electorat puhoi pe dânsul cu doi ani înainte de alegeri? Este o rușine pentru statul român să n-aibă la 32 ani de la revoluție o centură a Bucureștiului, asta ca să rămânem la infrastructură. Este o rușine pentru statul român ce debandadă a lăsat să se dospească în turism, mai ales în cel litoral. Este o rușine pentru statul român ca la trei decenii de la revoluție să colecteze cel mai puțin plastic reciclabil din Europa, să nu aibă încă pusă la punct o selectare a deșeurilor, să ducă atâta gunoi în mijlocul munților, pe ape, în păduri și să nu-l mai aducă înapoi. Să taie atâtea păduri, la urma urmelor.
Este o rușine pentru statul român să treacă atâția ani de la aderarea la UE și de la desprinderea teoretică de comunism pentru a avea un proces al revoluției, altul decât al decidenților criminali de la Timișoara. Este o rușine pentru statul român să aibă alese în parlament personaje ce ar putea fi inculpate într-un asemenea proces, cum la fel de rușinos pentru autoritățile statului român și pentru cele timișene este că nu avem un muzeu care să ne amintească aici acasă de revoluția de la Timișoara. La peste 30 de ani de la ceea ce am numit noi victorie.
Este o rușine pentru statul român că la 15 ani de la aderarea la UE, domnule Grindeanu, statul român adună bani de la oameni onești plătitori de taxe pentru a plăti bonusuri la pensie altora, printre care foști milițieni, foști securiști, la care se adaugă mandat după mandat alte categori sociale beneficiare, politicieni parlamentari, primari etc, un furt cu legea-n mână, un „voluntariat” în care săracul trăiește cu simțul civic împlinit că a contribuit la împlinirea bogatului.
Mai aproape de casă, doamnelor și domnilor din marea politică, este o rușine pentru statul român și autoritățile locale că la 12 ani de la inaugurarea de către Emil Boc și Anca Boagiu a autostrăzii Timișoara-Arad noi nu avem un racord de zece kilometri pentru timișoreni. E mai mult decât o rușine, e o mizerie, cum la fel se întâmplă cu alte proiecte locale, stadionul, un ștrand și un proiect Castel Huniade, un lac precum cel de la Surduc n-am fost în stare să-l facem un pol de atracție pentru un județ și-așa sărac în obiective turistice.
Dar știți ce amărăciune am? Că Sorin Grindeanu a ales să meargă premier și nu a rămas președinte al CJ Timiș. Eram curios dacă dumealui ar fi terminat de renovat castelul în câți ani l-au contruit de două ori Carol Robert de Anjou și apoi Iancu de Hunedoara. Vreo cinci-șase mandate de-ale lui Alfred Simonis, din care patru au trecut deja.
Comentarii prin facebook