Într-o democrație veritabilă, o instituție ce-și zice a fi „de presă” ar trebui să se manifeste liber, procesând evenimentul exclusiv cu tehnicile jurnalistice până ce el devine articol. Când spunem „liber” nu e vorba doar de a nu fi condamnat abuziv în justiție și încarcerat, cum se petrece în autocrații precum Rusia și nu numai. Poți scrie în afara „liberului” și având probleme financiare, având obligații pentru servicii făcute instituției de presă de diferiți actori politici, de oameni de afaceri aflați în combinații cu aceștia, interlopi și așa mai departe. Mergând pe acest fir, de multe ori ne întrebăm dacă în România avem presă liberă. Avem?
Dacă numărăm câteva organe de presă vom constata că avem presă liberă în România. Cu o schemă financiară corectă, poate susținută de instituții pentru drepturile omului, de fonduri europene, ajutându-i noi cu abonamente recurente sau publicitate, instituțiile de presă pot obține un grad mult mai mare de libertate față de cei care stau la mila și interesul sistemului. Despre cine stă cu banul în mână aproape că nu mai trebuie să vorbim. Știm că partidele primesc bani de la buget, adică de la contribuabil, pentru a plăti instituții de presă în ideea de a prosti același contribuabil, iar din bucla asta cu greu ieșim. Sub masca diferitelor proiecte și programe, guvernul face la fel, apoi vin și bani privați de multe ori branșați tot la buzunarul public.
În acest context, dacă un ziar vorbește un politician de bine se va concluziona poate pripit că a primit un contract de la respectivul politician, fie că e el guvernant sau administrator local. Dispare aproape complet prezumția de normalitate, căci – nu-i așa? – ziarul n-are de ce să publice lucrurile reușite în activitatea cuiva, ci doar cele nereușite. Dacă critici masiv un om politic, atunci sigur îl șantajezi să îți dea și ție contract. Și când este așa, și când nu e vorba de așa ceva, iar politicianului îi convine să se propage această idee, dezvinovățindu-se cumva de acuzele din articol.
Vorbă lungă. Am văzut recent într-o stenogramă publicată de mai multe ziare locale despre cum ar vorbi primarul Dominic Fritz despre acest gen de relație cu presa printr-una dintre societățile municipale, e vorba de Piețe. „Ideea este că eu trebuie să știu despre contractele încheiate cu presa. Tele Europa Nova trebuie să știe că contractul este încheiat cu știința și cu acordul meu, că altfel ei o s-o contorizeze altundeva. Știm foarte bine cum funcționează presa în Timișoara, dar ăsta-i doar un exemplu…”, a spus primarul Timișoarei într-o discuție cu directorul Cocean.
Nu am ascuns niciodată că am votat „altceva” și că m-am săturat de vechile rețete. Nu am nici de câștigat dacă vreo instituție de presă primește ceva bani de la guvern, județ, municipalitate, direct sau prin societăți, dar nu pot să nu observ cât de urât miroase declarația edilului Fritz. Cei de la USR au sărit cu „ruperea din context” și alte scuze, dar dacă asculți ce a spus Dominic Fritz nu poți să… Hai să nu spunem lucruri grele, nici să tragem concluzii că primarul este la fel ca alții, dar în locul lui n-aș fi zis așa ceva nici în ruptul capului. Cu atât mai mult cu cât reprezinți mesajul schimbării, al abandonării vechilor și puturoaselor metode de lucru în societatea românească.
Ce să înțelegem din ce-a spus? Că el e singurul corect și prin asumarea de către dumnealui dă gir de corectitudine întregii operațiuni? Să n-o pună presa în seama liberalilor? Sună bine, dar cam măcăne. Mai poți înțelege din acest „știm cum e presa din Timișoara” că toți suntem la fel. Nu-mi place să zic nici de politicieni, nici de preoți, nici de oameni de afaceri că toți sunt la fel. Nu suntem la fel, iar asta e o abureală mână-n mână cu manipularea. Iar dacă nu-mi place să-i bag pe toți în aceeași oală, m-aș fi bucurat ca Dominic Fritz să știe și el că nu toată presa din Timișoara este la fel. Când spui că Tele Europa Nova trebuie să știe că primarul are habar de acel contract, că trebuie „contorizată” treaba corect, nu „altundeva”, unde te duci cu gândul?
Poate suntem noi obsedați de desprinderea de politica de până acum, poate că aveam așteptări foarte mari și ni se demontează opțiunile, însă cu toate acestea nu cred nici acum că toți sunt la fel. Nici în politică, nici în presă. Dominic Fritz are încă mari șanse să arate asta, dacă nu mai gafează ca în discuția cu fostul director de la Piețe. Dacă din acest caz aflăm că Dominic Fritz e supus greșelilor și că nu e uns cu toate alifiile, ca rechinii politicii românești, tot e bine că am aflat ceva. Cu condiția să nu fie numai atât.
Comentarii prin facebook