Să nu spuneți că nu v-ați apucat cel puțin o dată în viață să vă zugrăviți apartamentul. Și că în anul ăla n-ați mai mers în concediu, căci omul simplu când renovează casa nu mai merge în vacanță, că banii s-au dus pe vopsea, pe amorsă, pe rigips, conducte PRP, calorifere, robineți, centrală termică, parchet, manopera la meșteri, berea la meșteri, șaormă etc. Să se jure pe aerotermă ăla care n-a trecut prin așa ceva și nu s-a gândit că asta e ultima oară când mai face treaba asta. Și că data viitoare să se apuce ăla căruia îi mai trebuie astfel de balamuc, fii-su, fii-sa, ginerele cu sau fără cuscri, bunici sau alte combinații.
Cam așa e și cu viața unei țări, poporul tot cam așa simte lucrurile și după cultură și responsabilitate își bagă sau nu picioarele în ce e de făcut, lăsând mai bine să dea cu bidineaua generația următoare, nu să lasă el concediul, city-breakul, croaziera, nunțile, botezurile și tăiatul moțului. Pentru ce? Pentru rânduială. Și care sunteți român și nu recunoașteți senzația asta sigur ați plecat demult din țară, ați plătit impozitele în alte state și ați și avut ce vota acolo, nu ca la noi anul viitor. O țară și ea trebuie văruită din când în când. Pentru asta trebuie un acord mai larg, să fie de acord și muierea, și bărbatul, nu merge altfel.
Iar când muierea și bărbatul se înțeleg așa de bine și guvernează precum PSD cu PNL-ul, atunci ajungi la concluzia că familia asta mai bine vrea să meargă în concediu. În țara președintelui turist, de ce ne-am mira de un lucru ca ăsta? În apartamentul numit România e mult de lucru: reforma administrativă, digitalizare și eficientizarea aparatului birocratic, o ordine fiscală nu atât de laxă, în spațiul infracțional să nu se trăiască cu senzația că hoții mai mari fac legi, iar restul hoților, mai mici sau mijlocii, ar fi proști să nu profite de asta.
Dar pentru asta trebuie să muți mobila, să stai în disconfort ceva vreme, să nu mai mănânci și să bei atât de mult, să nu mai ieși la restaurante cu prietenii… sunt atâtea chestii nașpa care trebuie să le acceptăm pentru perioada cât renovăm „apartamentul” ăsta cât țara. Nu mai bine lăsăm pentru la anul? Sau peste cinci ani? Sau să facă ăla micu când o câștiga leafă bună după facultate? Nu ne-a fost nouă greu până acum? Să mai facă și ei! Și așa o lăsăm pentru după alegeri, după multe alegeri.
Dar planul există. Lumea cam știe ce e de făcut, rămâne de ales culoarea vopselei. Totul e trecut pe hârtie din ce ne-am priceput noi, iar unde nu am vrut sau unde nu ne-am mai priceput au venit alții, cei de la Uniunea Europeană, care ne mai dau din când în când bani de „zugrăveală” și ne spun ce e de făcut. Ei ne dau ceva bani, dar poate nu banul contează totdeauna. E mai greu de suportat deranjul. Reținerile, praful, mizeria, sacrificiul. Decidem că nu vrem, că mai bine amânăm și observăm că nu mai prim banii ăia. Ne enervăm că vecinii nu ne dau banii să mergem în concediu. De ce ni-i dă pentru reparații? Care e treaba lor cum trăim noi?
Așa se cheamă planul: PNRR. Cu toate chinurile lui, în special reforma pensiilor, dar nu numai. A fost scris sub ghidajul Uniunii Europene de către un „nebun” de la USR. Categoric, nu-și iubește țara! Căci dacă și-o iubea, nu cerea să se rezolve în atâta de scurt timp lucruri care nu s-au rezolvat cu deceniile. Poate că USR nu va mai veni niciodată la guvernare, poate că n-a fost niciodată cu adevărat. A fost un miraj? Categoric un vis urât pentru mulți români cu apartamentele nezugrăvite. Ca-n bancul cu femeia care se trezește la miezul nopții plină de sudori (Dimineata sudorii au plecat la muncă).
Comentarii prin facebook