Poate ați avut treabă și nu ați observat până acum că Dominic Fritz, candidat al Alianței Dreapta Unită pentru Primăria Timișoara, a câștigat campania electorală detașat. Unii zic că a câștigat tot detașat și alegerile din 9 iunie, dar haideți să nu anticipăm ce preferințe va avea timișoreanul cu drept și chef de vot. Iar una dintre temele care au ajutat să se facă diferența dintre Dominic Fritz și candidatul PSD-PNL Nicolae Robu a fost cea a cetățenilor români sau germani de etnie țigănească neadaptați la regulile de conviețuire socială, denumiți în jargon de campanie electorală „clanuri”.
A fost subiectul cu strada Cezar. Acolo o familie de rromi beneficia de un spațiu public, folosind practic o stradă care făcea legătura între CD Loga și Parcul Copiilor. Cei mai în etate cunosc istoria acelei străzi și au cârcotit ba că nu țiganii au blocat acea stradă, ci comuniștii pe vremuri, ba că primarul Fritz a folosit subiectul ca glonte de argint în lupta cu Nicolae Robu. Într-o emisiune pressalert, pesedistul Radu Țoacă a relatat cum „clanurile” de pe strada Cezar au venit în audiență la primar, iar edilul șef a păstrat subiectul pentru alegeri.
N-am nicio îndoială cu echipele de campanie ale principalilor candidați fac eforturi mari să se încadreze în limite etice corecte. Uneori reușesc, uneori nu, dar asta este Campania electorală cam peste tot și, fără deformări grosolane ale realității, o poți lua ca un firesc al vremurilor. Însă de aici și până la a empatiza aproape cu acele „clanuri” doar pentru a demonta punctele electorale câștigate de contracandidat este cale lungă și urât mirositoare.
După episodul cu strada Cezar a mai apărut acea filmare cu niște membri ai „clanurilor” terorizând o familie cu care împărțeau o curte comună. Mașină vandalizată, lovituri cu bâte, vorbe murdare, camera de luat vederi ruptă și precis nu a fost numai atât în cei 20 de ani de luptă cu „clanurile” a nefericitei familii ce a trebuit să conviețuiască acolo cu acele haimanale. Agresiunea a avut loc în urmă cu vreo două săptămâni, iar lui Dominic Fritz i se reproșează că a ținut subiectul să se coacă în scopuri electorale.
Așa este. L-o fi ținut „să să coacă, mânca-ți-aș”, dar haideți să vedem care este efectul maxim din toată povestea asta electorală. Nu știm ce se va întâmpla cu acea familie agresoare, dar așa cum este el de campanie electorală, subiectul scos pe tapet de primarul Fritz a ajuns să fie dus prin toată mass-media națională, iar coincidența face ca o lege pentru apărarea vecinilor de terorismul clanurilor a fost anunțată ca adoptată de președintele interimar al Camerei, Alfred Simonis, și trimisă la promulgare.
Poate că „teroriștii” vor fi doar amendați, dar acuzele aduse în legătură cu pasivitatea poliției față de aceste cazuri n-au cum să nu lase urme în ordinea publică măcar o vreme după amplificarea reacțiilor la aceste evenimente. E rău că Dominic Frtiz a profitat de aceste scandaluri? Sau e bine că acestea sunt mai vizibile ca niciodată în spațiul public? Strada Cezar sau comportamentul agresiv al rromilor față de cei care refuză să le vândă casele pe bani puțini nu sunt de acuma. De ce n-a ieșit Nicolae Robu cu astfel de subiecte în 2020? De ce n-a ieșit în 2016?
N-a ieșit nici măcar în 2012, când avea pe cine acuza de închiderea ochilor la strategiile imobiliare ale rromilor, pe fostul primar Gheorghe Ciuhandu. Dar să revenim la experimentatul combinator Radu Țoacă (PSD) și la vorba aia atât de valabilă: „Dacă Radu Țoacă îți spune cu cine să nu votezi, atunci acela trebuie să fie alesul”.
Comentarii prin facebook