Neamțul are un plan pentru orice. Unii ar zice că și chestiunea cu migrația a mamei tuturor răniților Angela Merkel e parte dintr-un plan de rezolvare a problemei demografice și echilibrări în sistemul de muncă, dar când e vorba de război cu Rusia, neamțul dacă nu are un plan înseamnă ori că nu mai e neamț, ori e condus de un ofițer KGB. Neamțul are un plan și pentru lucruri mult mai mici. El repară carburatorul după un plan. Fie că îl repară el, mai rar, fie că are o planificare minuțioasă care să-l ducă finalmente la rezolvarea problemei. Noi nu prea avem planuri. Noi reparam cu sârma pe loc și ne mândrim cu asta.
Republica Federală Germania a dezvoltat un OPLAN-DEU imediat după ce rusul a atacat ucraineanul. Printre multele pagini ale planului, acolo se vorbește de dezvoltarea mobilității vest-est pe rețelele de transport ale Germaniei. Adică ei s-au gândit cu ani buni înainte cum ar face dacă ar trebui să mute mii de tancuri, transportoare, camioane, tunuri, trupe din vest inspre est. Pentru noi s-au gândit alții, iar faptul că s-au gândit alții pentru noi face parte tot dintr-un plan. Al lor, nu al nostru. Al germanilor plan consideră de o importanță strategică autostrada A2 și cuprinde punct cu punct măsuri de apărare a acelei rute spre Polonia, find convinși că rusul se va ocupa să scoată din uz acel coridor.
Planul nostru vine să rezolve această mobilizare de trupe NATO pe verticală. Un corridor dinspre Gdansk, de la Baltică, și până la Pireu, în Grecia, ne-ar cuprinde și pe noi dinspre Oradea spre Calafat, prin Timișoara, firește. Autostradă și linii ferate. Mai este și ruta vest-est spre Constanța, dar acolo ducem lupte grele pe valea Oltului. Mai mult de atât nu știu să ne preocupăm. Iar preocuparea asta vine dinafară deodată cu un purcoi de bani, de proiecte și de presiune de la NATO și UE, nu că ne-am hărnici noi atâta.
Haideți să ne imaginăm ce ar însemna un război pentru România în acest moment de dezvoltare a inconștienței politico-administrative de la București. Înafară de loturi nesfârșite de ii, opinci, brâuri împletite și de clăbățuri mioritice nu știu să avem altceva pregătit. De la haine și până la echipamente militare, noi suntem în plop, iar când ni se spune să cheltuim mai mult, sărim să dăm suspect din ochi, cum că știm noi că ne obligă americanii să cumpărăm de la ei. Că nu ne trebuie nimic din astea, că noi știm mai bine, că rusul nu vine, că punem sârma la carburator, că doar poporul nostru să improvizeze în marea lui inteligență.
Vă imaginați cum va decurge o mobilizare la noi? Drumurile de Grecia în lunile iulie-august sunt la fel de aglomerate cum vor fi și drumurile spre vămi. Comandamentelor militare li se vor alătura comandamente politice care să facă atunci „planuri” de primire a trupelor sovietice în țară. Cu ce să fie? Cu pâine și sare sau numai cu rachiu? Un război de treizeci de ani n-ar fi suficient de lung cât avem noi războiul cu „frontul” Margina-Coșava-Holdea. Trenurile merg cu 30 km pe oră pline cu oameni, nu cu sute de tone de echipamente militare, iar dacă te mai gândești că tot ce mai mișcă în țara asta ar fi sabotat de rușii lor și „rușii” noștri mai bine ne predăm direct.
V-ați gândit cum reușește Ucraina să trăiască în zonele în care nu are linia de front cu armata rusă, în zonele bombardate din interior, cu centrale electrice distruse? Noi vorbim de blocaj al sistemului electric pe timp de război, pentru că noi nu am făcut investiții în aceste sisteme, ci am plătit pensii speciale și salarii la atârnătorii politici. Dacă pe timp de pace ne facem griji pentru curent, ce o fi atunci, pe timp de război? Ce se alege de țara asta dacă Rusia ne-ar bombarda marile baraje, ce s-ar întâmpla dacă ne-ar spulbera centralele, dar dacă… Mai bine ne oprim aici, doar există un OPLAN-DEU și, dincolo de asta, producția de icoane n-a stagnat anii ăștia.
Comentarii prin facebook