Trei din 17 ”galbene” au ajuns la Timișoara. Doar unul e în circulație în oraș

Asta cu mijloacele de transport nepoluante tine la naivii si habarnistii de teapa maestrului Fritz. In primul rand bateriile respective au un procedeu de fabricatie destul de poluant iar curentul pe care il consuma este constituit dintr-un cos care include si surse generatoare de poluare. Sigur, toate acestea se intampla departe deci nu se pune, cum spunea un clasic in viata.
Cat despre cele galbene sunt uimit cum de nu sunt impinse in serviciu pentru ca maestru Fritz sa isi poata etala cea mare realizare a primului sau mandat.

Ca de obicei, personajul Daniel nu are capacitatea de a privi problema în ansamblu și nu înțelege că drumul spre sustenabilitate se face cu pași mici și hotărâți. Nu înțelege că mutarea sursei de poluare în afara orașului îmbunătățește sănătatea publică. Nu poate înțelege că energia electrică poate fi – și este, mai ales în România – provenită din surse regenerabile, pe când combustibilul fosil nu. Dar asta cu scepticismul ecologic nu poate prinde decât la cei ca Daniel.

Un personaj tragic nu este unul care observă erorile de logică susținute de adepții utopiei electrice, în mare parte habarnisti rupți de realitate care nu au realizat mare lucru în viața lor și nu se pricep la mai nimic astfel că au devenit activiști pe modelul celor formați la Ștefan Gheorghiu.
E dificil de înțeles de către acești indivizi cum de tramvaiele fără baterie sunt mai ecologice și mai sigure decât cele care au un astfel de dispozitiv, lucru valabil și în cazul firobuzelor. Faptul că pe vârf România importă 25% din energia electrică spune multe despre capacitățile de energiei regenerabile care nu este disponibilă când ai mai mare nevoie de ea. De asemenea modul în care energia importată este produsă nu este luat în calcul pentru că este posibil să nu fie produsă în UE și atunci nu se pune, de parcă nu ar influența planeta, în schimb dă bine pe hârtie când își prezintă Uschi bilanțul.
Acum legat de maestrul Fritz dacă voia să fie chiar ecologic extindea rețeaua de firobuze pentru ca acestea să nu mai necesite baterii și să fie într-adevăr mai ecologice. Evident acest lucru nu s-a întâmplat pentru că noi vrem să fim în continuare dependenți de bateriile chinezești, prin urmare de tovarășul Xi și Partidul Comunist Chinez cu care primarul doarme în același pat.

Spuse Daniel într-un monolog furios, încercând să își justifice opiniile într-o cameră plină de colegi care îl priveau cu amestec de nedumerire și scepticism. În ciuda retoricii sale înflăcărate, părea că nimeni nu îndrăznea să-i răspundă direct. Într-un colț al încăperii, Ioana, o tânără ingineră preocupată de sustenabilitate, ridică încet mâna, hotărâtă să aducă o altă perspectivă în discuție.

– Daniel, spuse ea calm, sunt de acord că există multe provocări legate de implementarea tehnologiilor verzi, însă cred că trebuie să recunoaștem și progresele care s-au făcut. Importul de energie electrică, de exemplu, nu înseamnă neapărat un eșec, ci poate fi și o tranziție temporară până când vom reuși să dezvoltăm capacitățile noastre interne de producție. Și da, există dependențe de baterii, însă se fac pași importanți în direcția reciclării acestora și dezvoltării unor tehnologii mai durabile.

Daniel își îndreptă privirea spre Ioana, pregătit să-i răspundă cu același ton aspru, însă observă în ochii ei nu doar determinare, ci și o sinceră dorință de dialog. Această observație îi domoli furia și îi permisese să reflecteze mai adânc la propriile argumente. Își dădu seama că poate, uneori, era prea vehement în critici și că un schimb constructiv de idei ar fi mult mai benefic.

Asta e o poveste de film comunist si se potriveste perfect la ceea ce vor sa faca adeptii utopiei electrice. Exemplu mai bun nici ca se putea. Nu se recicleaza nimic, nici baterii cu litiu, nici panouri solare si nici eolienele care au mari probleme structurale si dau peste cap retelele de distributie. Totul este la nivel de wishful thinking care anunta epoca de aur la fel ca tovarasul de pe vremuri. Iar in loc de Ioana mai bine foloseai numele de Elena ca se potrivea mai bine nu degeaba sunt cateva specimene remarcabile cu acest nume in istoria recenta. Sau ma rog, Ursula ca e la moda acum.

Și când mă gândesc că Robu, în măreața lui viziune despre Timișoara, voia să scoată trolebuzele și tramvaiele din circulație. Era pus pe „modernizări” și continuarea semaforiadei demențiale, cu încă 1000 de semafoare, banii fiind vărsați în conturile firmei Swarco, unde lucra nepotul lui.

Parcă era mai ok că în loc de „meteo” să scrie „aquapark”. 🌊 Mai ales pe canicula asta…