E greu sa faci pe cineva să creadă că alegerile vor fi furate în România doar pentru că le pierzi tu, USR și Elena Lasconi, după ce în repetate rânduri în istoria postdecembristă partidul aflat la putere a pierdut competiția prezidențială și combinația pentru puterea executivă. Și în acele ocazii, societatea se temea de furatul alegerilor. Nu fără temei, căci democrația suferea atunci sub conducători care mimau libertatea de exprimare, cochetau doar cu votul liber și ideea de justiție era o lozincă. Se vor grăbi unii să zică că la fel este și acuma și poate că au dreptate, dar să tragi sirena pentru fraudă în alegeri cred că este contraproductiv în 2024.
Să ne amintim că PSD a scos în față lideri condamnați pentru manipularea alegerilor în perioada Dragnea, iar nemăsluirea alegerilor europarlamentare din 2019 a făcut să se prăbușească cu toată șandramaua aflată la putere, iar USR să scoată capul în lumea mare ca principal câștigător al acelor runde de alegeri. Să spui astăzi că te temi de alegeri furate pari rupt din altă lume, chiar dacă scrutinul de acum are ceva nou în polarizarea interesului guvernării comune pentru singurele două mari partide sistem ale României, este adevărat, singurele formațiuni care pot pune paznici la toate urnele pentru prevenirea furtului de voturi,
De aici și până la a cataloga subiecte anticorupție asociate liderilor USR cu o luptă necurată „fabricație securistică” din „laboratoare” nu te deosebește mult de cei care „luptau” până mai ieri cu Statul Paralel tocmai pentru a scăpa de pușcărie. Astfel de mesaje panicarde lansate din USR pot mobiliza propriul electorat, dar înainte de a-ți mobiliza electoratul, USR ar face bine să-și mobilizeze aparatul de partid, atâta cât există el, cu lideri care au atras voturi în alegerile locale, cum e Dominic Fritz, dar și alții mai vechi, care au influență în punerea în mișcare a partidului.
Mânați uneori de orgolii sinucigașe, politic vorbind, liderii USR abordează egoist și infantil alegerile dacă nu dau totul în susținerea prezidențiabilului Elena Lasconi. Dincolo de problemele legate de ideologie în partid, între mai conservatoarea Lasconi (unii o văd ca pe o mahalagioaică) și progresiștii sadea, între gașca fostului și a ăluilalt fost. Basculând mofturos între cea care poartă electoral costum popular și spune că încă vede ceva bun în familia tradițională și nucleul din partid al celor care văd în asta o apucătură medievală, cei de la USR ar trebui să vadă oportunitatea de a avea avea candidat în turul doi al alegerilor prezidențiale. Atâtă cât este ea, mică, mai mare, dar este, într-un interval 10-20% intenție de vot în care se înghesuie cel puțin patru candidați.
Și pentru perspectiva câștigării Controcenilor cu tot ce înseamnă asta, dar și pentru un scor bun la parlamentare, cu locuri în plus pentru fiecare organizație județeană, indiferent că acolo moda e cu gleznele goale sau cu laibărul deasupra chimeșei de in. Deși poate mulți dintre noi le cerem să facă o altfel de politică, să se comporte diferit de Geoană, Ciolacu, de Nicu Ciucă, nimeni nu s-ar supăra să găsească măcar între ei compromisul în promovarea unor mesaje și formule electorale care să scoată maximum din actuala conjunctură pe dreapta scenei politice. Cu atât mai mult cu cât PNL este perceput ca un partid dependent de PSD și nu unul care să coaguleze o opoziție la acest partid.
Liderii USR să se gândească și la alegătorii lor, la cum așteaptă aceștia ca o guvernare cu USR în componență va și construi programe ori alte PNRR-uri pentru România, dar le va și implementa în relația cu Uniunea Europeană, nu să dea impresia că fuge de responsabilitatea guvernării la câteva luni după intrarea în Palatul Victoria. Sau mai rău, să devină irelevant pentru mulți ani în politica românească, lăsând o armată de politicieni mediocri să devină campioni ai stabilității și parteneri brusc frecventabili în relația cu Uniunea Europeană.
Comentarii prin facebook