Cei trei ani de normalitate câștigați până reluăm emoția electorală care ne-ar puteamătura în 2028 ar trebui trăiți foarte folositor de cei care se consideră responsabili în țara asta. Și nu mă refer numai la câștigarea a trei ani de occidentalism pe care mai putem conta, de niște slujbe păstrate prin investitori care, altfel, ar putea fi tentați să plece, la ratingurile de țară, la un stres mai mic în fața ratelor, a cursului valutar bezmetic, ci măefer inclusiv la plăcerile vieții, la călătorii, la bucurii zilnice ce le mai putem consumam în lipsa altor griji mult mai mari.
În timp ce alegătorul de rând își poate trăi acești trei ani câștigați, politicul trebuie mai mult ca oricând să fie responsabil pentru a spera după acești trei ani la alți patru și ciclul mvieții să reintre în normal, poate fără amenințări precum cea de care tocmai ce-am scăpatddminică. Nu mai vorbesc de certuri la negocieri pentru un post de ministru, litigiu care ar putea bloca negocierile pentru că nu s-a putut stabili cine ia Transporturile, Sorin Grindeanu sau Cătălin Drulă. Nu, e vorba de mult mai mult, de analiză și strategie, de formule și pericole pe termen lung.
Din acest motiv după grija cu punerea pe pauză a suveranismului în față ne-a ieșit problema PSD. Cum iese PSD din această criză depinde foarte mult și cum se va așeza România. O spun ca nepesedist, nu ca un militant, ci ca un preocupat de variante. Bătrânul președinte Traian Băsescu știe că PSD nu va rămâne întreg în opoziție și știe asta pentru că cunoaște mai bine ca orice acest partid. PSD trebuie să se modernizeze cât poate el acum, iar întrebarea este unde o face mai bine, în coaliția de guvernare pro- europeană sau în opoziție, susținând un guvern minoritar de sacrificiu.
De alegerile PSD și de soliditatea acestui partid depinde foarte mult și anul electoral 2028. Și Alfred Simonis, președintele CJT, are dreptate când spune că nu poți pune toate ouăle în aceeași coș. Alfred Simonis începe să arate a „animal politic”, remarcabil pentru vârsta la care a știut să ia decizii „chirurgicale” și de mare risc în ultimul an, iar jocurile încă nu sunt 100% făcute la conducerea partidului.
O coaliție PSD-PNL-USR-UDMR nu-ți mai lasă alternative rezonabile și proeuropene când guvernarea se va uza și populismul AUR va bate din nou la ușă, de data asta cu măciuca, nu cu bâta. Pui totul la bătaie pentru soliditatea guvernului, dar riști ca acest glonț de pe țeavă să-ți fie ultimul, în cazul în care totul va eșua în certuri mărunte, ruperi de coaliții, neseriozitate, iresponsabilitate, adică exact ceea ce a ridicat valul “suveranist” în acest ultim an electoral. Pe de altă parte, putem conta pe promisiunea lui
Alfred Simonis că PSD va susține un guvern minoritar din opoziție, nepunând piedici unor reforme greu de suportat de electoratul său? În timp ce președintele ales Nicușor Dan produce discuții despre Guvernul Bolojan, mulțumește liderilor străini pentru încrederea arătată, caută specialiști în economie să-i arate calea de ieșire din nenoricita asta de criză, dospită tot de PSD cu ajutorul PNL, PSD-ul post alegeri joacă viitorul României. Mai ferit, dar nu în mare liniște, măcinat de tensiuni, scandaluri și opțiuni, riscând o scindare între un PSD modern și european, un PSD-Ponta și rămășițe către AUR. Cu Grindeanu, Negrescu, primarul Băluță sau domnișorul Simonis. Mizele sunt mari, foarte mari, dar sper să fie aceleași cu ale noastre, alegătorii.
Comentarii prin facebook