E suficient să te uiți la componența Curții Constituționale să vezi că nu-ți poți face chip cioplit din dânsa, când ea seamănă leit cu hâda majoritate. Mai multă atenție și vei vedea că modul în care se distribuie algoritmic dreptul de numire a judecătorilor n-are cum să facă dintr-o curvă ordinară o fată mare la școala de fete a justiției. Știind toate acestea, n-aveai cum interpreta decizia CCR de anulare a alegerilor ca una care să ofere un pedigree de mare ținută judecătorilor, o preocupare pentru salvarea țării de spionajul rusesc sau pur și simplu, facerea dreptății.
Credeți că oamenii ăia au venit într-o zi de decembrie să salveze țara când au anulat alegerile? Mă gândesc că nu și dincolo de supărările „suveraniștilor” firește că stau multe semne de întrebare. Decizia care ajută politicul să-ți ascundă furtul în conturile soției sau copiilor ne duce cu gândul la un troc nerostit. Ne ajuți acuma să scăpăm de delirul mistico-patriotic al ălora de-l votau pe Călin Georgescu, dar treaba asta nu e venită din spuma mării, dintr-o curățenie profesională sau un echilibru etic, ci pentru a da ceva înapoi societății românești pentru zecile de măgării făcute acestei țări de respectiva Curte.
Ne-am bucurat că CCR le-a dat peste nas șmecherilor care au manipulat în numele lui Călin Georgescu un întreg proces electoral. Corect. Această mașină de manipulare merita să se joace împotriva ei la fel de incorect cum a jucat ea, dar idealiștii nu asta au vrut. Sau dacă au vrut un pact cu Diavolul asta au acum. CCR a revenit la ce știe să facă mai bine: să tranzacționeze decizii poltice. Iar fără o reformă în modul de numire și funcționare a CCR nu vom ajunge prea departe.
În decembrie 2024 am primit o „acadea” pentru ce am pătimit prin deciziile CCR de până acum. Din era Dragnea și alte perioade mult mai negre de dinainte de integrarea țării în Uniunea Europeană. În numele celor care i-au numit pe funcții bine plătite, pensii speciale cumulate, de cele mai multe ori împotriva cetățeanului. Din nefericire, în decembrie 2024 CCR nu și-a spălat păcatele trecutului, ci ne-a arătat acum că și-a plătit și un avans și pentru multe altele de acum înainte.
Lipsa de transparență în compararea averilor unor demnitari la intrarea și la ieșirea de pe funcție nu e numai despre dreptul la intimitate. Dacă n-am trăi într-o cleptocrație ca în România, sigur, am putea vorbi de dreptul la intimitate, dar e la mintea cocoșului că așa cum hoțul nu se preocupă de durerea celui furat, nici legiuitorul strâmb din CCR sau Parlamentul României nu-și pregătește altfel rânduiala. Cine va crede că CCR este preocupată de binele țării printr-o astfel de decizie, invitând la furt o fericită clasă politică se înșeală amarnic și modul cum s-a votat, un scor de 5-4, ne arată că așa este.
Ce să mai spunem când vom mai primi un semn de aparentă normalitate de la o înaltă instituție a statului român? Să ne bucurăm de ea, pentru ca mai apoi să ne întrebăm ce vom plăti în schimb? Câți Dragnea va mai servi CCR până ce ne vom bucura că, la un moment dat, va da de pământ cu un dezaxat deghiat în Mesia? Cu ce cântar vom judeca dacă plata în principii merită făcută pentru a salva continuitatea unui mod de viață, o orientare geopolitică pro-europeană? Aș paria că alegătorul „suveranist” este astăzi ncântat de dezamăgirea noastră.
Comentarii prin facebook