Luni, Guvernul Bolojan a legiferat, printr-o ordonanţă de urgenţă, prima măsură din programul de guvernare, respectiv tăierea sporului pentru condiţii vătămătoare, mai cunoscut ca „sporul de antenă”. E doar unul din zecile de sporuri inventate de-a lungul timpului pentru bugetarul român. Acest privilegiu a fost legiferat în 2017, în guvernarea PSD. Este drept, iniţial sporul (15% din salariu) îi viza pe bugetarii care lucrau în medii de muncă periculoase sau dăunătoare sănătății. Ulterior, acest drept… nedrept a fost generalizat în întreg mediul bugetar, la el fiind abonat sute de mii de angajați din birouri. Birouri unde – nu-i aşa? – colcâie condiţiile vătămătoare.
Din start însă sporul a fost gândit mai degrabă ca o altă favoare făcută clientelei politice. Şi spun asta fiindcă s-a dat sub forma unui procent din salariu, iar nu ca o sumă forfetară. Respectiv, condiţiile vătămătoare erau mult mai parşive cu şefii numiţi politici, care aveau salarii mult mai mari, decât cu angajaţii de rând. Sporul la un director politic putea ajunge astfel cât salariul unui simplu amploaiat. Acum s-a reglementat la maxim 300 de lei brut.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a redus şi numărul de zile de concedii la care aveau dreptul bugetarii care cică lucrau în condiţii vătămătoare. Adică toţi. S-a ajuns astfel ca la bugetari concediul să ajungă la o medie de 35 de zile lucrătoare, faţă de 21 de zile în mediul privat. La urma urmei, aceste privilegii erau date pe spatele angajaţilor din zona privată, care însă nu primesc acest spor de antenă.
Demersul guvernului în acest caz este binevenit nu doar pentru a mai reduce din cheltuielile exorbitante ale unui stat mamut, dar şi pentru normalitate, echitate şi justiţie socială. Ba chiar înseamnă şi începutul (sper) unei reforme atât de necesare statului român. Trebuie să admitem adevărul, oricât de dureros ar fi, statul român este falit, corupt, clientelar. Este nevoie de o terapie de șoc care să înceapă de undeva. Reforma nu este doar despre eficienţă şi reducerea costurilor, reforma are şi o mare latură morală. Prea mult la noi instituţiile statului (şi aici pot include şi companiile de stat) au însemnat sinecuri pentru clientela de partid, locuri în care tronează infecienţa şi corupţia.
Imediat după anunţarea măsurii, bugetari din multe instituţii ale statului au sărit în aer, inclusiv din poliţie şi ANAF. De ce amintesc cele două instituţii? Păi, România a ajuns cu spatele la zid şi din cauza evaziunii fiscale uriaşe şi a corupţiei, de care sunt răspunzători (şi) angajaţi ai celor două instituţii. Altfel, oamenii au dreptul la proteste. Dar s-au mai ridicat să urle şi baronii sindicali, cam aceeaşi în România de 35 de ani. Indivizi putred de bogaţi şi prea mult băgaţi în seamă, fiindcă în România nu avem doar un Jimmy Hoffa, avem mult mai mulţi.
Ca să nu spun că aceşti baroni, legaţi ombilical de PSD, au fost în tot acest timp cei mai mari adversari ai reformelor, respectiv a însănătoşirii statului român. La fel ca PSD. De-a lungul timpului, mulţi baroni sindicali au ajuns demnitari PSD sau au primit funcţii la stat extrem de bănoase. Vă amintiţi de Dumitru Chiriţă, şeful ANRE, care în plină criză energetică era la plajă în Caraibe? Iar aceşti baroni sindicali au fost şi sunt un cancer pentru România.
Dar repet, altfel salaraţii au dreptul să protesteze. La fel cum guvernul are dreptul să-i ignore. De fapt, prima mare încercare a actualului cabinet va veni în perioada imediat următoare. Atunci când Guvernul Bolojan trebuie sa demonstreze că e primul executiv post-decembrist deținător de cojones și va rezista valului de proteste, dar mai ales că nu va ceda șantajului baronilor sindicali. Altfel, nu se va întâmpla nimic bun în ţara asta.
P.S. Pe fondul tăierilor bugetare, nesimţiţii din CCR se pregătesc să acorde câte o indemnizaţie de 180.000 de lei celor trei membri care îşi termină mandatul. Da, şi în cele mai crunte vremuri, indivizii ăştia trebuie să ne arate că au fost, sunt şi vor fi o insalubră bandă de borfaşi. Apropo, ăştia au şi spor de stres…
Comentarii prin facebook