Nicușor Dan a venit din vacanță și s-a apucat de muncă tocmai când mulți români și uitasem că Klaus Iohannis nu mai este președinte. A fost la guvern să-și joace rolul de mediator în politica românească, dar n-a stat mult și, pe sursele apărute în presa centrală, am aflat că are câteva idei pentru rezolvarea crizei pensiilor magistraților. Procurori și judecători care amenințau cu greva pentru mai multe lucruri importante pentru țară, printre care și pensia lor mai mare ca salariu.
Printre cele câteva idei ale președintelui Nicușor Dan, după cum le-am aflat din mass-media, se află și soluția negocierii. Cum altfel? Statul să mai dea, că nu dă de la el, în speranța că magistrații mai cedează și ei puțin. De la 70% din ultima leafă netă, cum era propus în pachetul doi de reforme la 80%, poate, iar cu vârsta de pensionare să se ajungă la dezastruosul 65 de ani eșalonat pe nu se știe câte generații, până când mai vine un Valeriu Stoica sau Adrian Năstase să facă legislația praf.
Căci cei doi mari vizionari în justiție au dat atunci, că n-au dat de la ei, de-a ajuns pensia mai mare ca salariu. Unii pe merit, alții, mulți, cu mult tupeu. Poate că atunci politicienii decidenți au fost mânați și de bune intenții, absolventul de Drept fiind încurajat să urmeze această meserie, să fie curat ca lacrima, bun profesional, demn, moral și așa mai departe. Că de aici s-a ajuns la cadouri, iar sistemul de justiție s-a simțit dator și el să întoarcă favorul este o poveste lungă și murdară.
În locul lui Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz sau Kelemen Hunor, coaliția de guvernare, le-aș da satisfacție materială acestor oameni care acum, unii, ne spun că poate de aia s-au făcut magistrați, pentru favoruri, nu pentru a ridica țara asta din mizeria în care era. Și de ce să o facă ei, să scoată țara din mizerie, dacă n-au făcut-o nici alții și tot așa până la Burebista și Călin Georgescu. Bun, le-aș lărgi intervalul de ani până la care să li se „coacă” vârsta de pensionare la 65 de ani, poate și 10% în plus la limita maximă din ultimul salariu net, dar aș mai face ceva.
Nu știu cum, dar aș face reforma. Că de aia se laudă coaliția de guvernare că este reformatoare, pe pachete. Este OK să vrei să fii curat ca lacrima, bun profesional, demn, moral, dar cu o sănătate financiară care să-ți asigure o pensie fericită și liniștită, dar să dai ceva sistemului, nu numai să ceri. Participi la un sistem bun de justiție, sacrificând niște drepturi, știm. Nu poți face afaceri, nu poți face politică, poți face doar dreptate, dar oare așa se întâmplă? Fac doar dreptate?
Aș face orice pe lumea asta uman și legislativ vorbind din partea unei coaliții de voință, apropos, pentru a reforma sistemul cu toți banii dați de stat și primiți de magistrați de pe urma grevelor. Eu nu spun „grupării Savonea” că e Întunecimiea Justiției din România, că nu îi știu toate hibele. Dar hai să încercăm atunci prin legi bune să șubrezim zi de zi, lună de lună, mafia din Justiție. Statul să încurajeze alți tineri absolvenți să vină în magistratură, statul să dea legi prin care să faciliteze promovarea unora dintre ei, scheme de asociere profesională mai puțin rigidă și mai greu de destructurat ca o organizație criminală
Cine mai vrea să audă că hoții din politică și nu numai scapă de pedeapsă pe diferite scheme de procedură? Nu că un avocat nu ar avea voie să se folosească de vicii de procedură, dar aici statul ca legiuitor, Curtea Constituțională, ca arbitru, săreau cu energie să salveze pe cel din boxa acuzaților, iar pentru noi nu mai exista apărare. De ce să nu furi, dacă sistemul se perpelește nu să-și recupereze prejudiciul, ci ca tu, hoț, să pleci cu toți banii acasă? Cum credeți că a fost furată România asta? Da, mergem pe fenta cu multinaționalele.
Cine a mai auzit să eliberezi condiționat pe cineva care s-a sustras de la executarea pedepsei? Păi asta e ca o evadare, iar tu în loc să-i majorezi unuia sau altuia pedeapsa, tu o scoți albă și curată din comisia de eliberări pe Elena Udrea? Cine a mai auzit să eliberezi pe cineva, dacă nu ai recuperat prejudiciu? Și putem continua până dimineață, dar se poate continua și până seara, dacă cumva lecturați acest text dimineața.
Le-aș da de toate, dar le-aș lua mafia. Știu, sunt naiv, dar măcar aș încerca, undeva prin pachetul 15 al austerității să mă ocup și de Justiție, în sensul bun al cuvântului. Nu echilibrăm noi bugetul din atâtea pensii, i-aș lăsa cu banii, dar m-aș ambiționa să fac din asta un pilon al mandatului meu politic. Dacă pensia rămâne nesimțită, păi la fel trebuie să fie și cel care o cere cu atâta îndârjire, prin grevă, mergând până la blocarea justiției, poate lăsarea în libertate a unor criminali sau hoți, cu ce efecte nici nu vreau să mă gândesc.
Cu siguranță că mulți magistrați sunt corecți și ar putea fi rușinați de piramida conducerii, dar ei trebuie să lupte din breasla lor, cum alții au luptat în stradă, în politica de demult în pușcării, mult mai greu și mult mai dureros. Nu există o altă cale de câștigare a încrederii într-un sistem de justiție decât prin oameni curajoși care să nu mai lase loc de atâtea întrebări despre aberațiile petrecute în România de pe urma procesului de judecată.
P.S. Cândva, Tribunalul Timiș avea la vârful lui o judecătoare care nu știu câtă dreptate făcea, chiar nu știu, poate făcea. Nu avea voie să facă afaceri și nu știu dacă a făcut (direct sau indirect), dar știu sigur că nu avea voie să facă politică. Și făcea din plin. Pentru ce să-i plătim acest „sacrificiu”?
Comentarii prin facebook