FIFA se așteaptă ca veniturile încasate din World Cup 2026 să depășească 13 miliarde de dolari, din care puțin peste 600 milioane merg în premieri pentru echipe. E o creștere de peste 70% față de Qatar 2022 și în lumea nouă managementul lui Gianni Infantino n-are cum să nu fie remarcat. Aduci bani organizației, perfect, meriți să mai primești votul asociaților.
Iar când le aduci mulţi-mulți bani și acestor membri, federații și uniuni de federații, atunci succesul este garantat. Cupa Mondială de anul acesta a fost o fabrică de bani pe orizontală și verticală. Zeci de miliarde de dolari au măcinat curiozitatea de fotbal și pofta de consum a americanilor, turismul exploziv pe seama suporterilor echipelor participante, la fel.
Poți spune că modelul de spectacol american, implementat în rețeta WC2026, e mai mult kitch decât bun gust. Concerte grandioase, modificări de regulament ciudate, cum a fost pauza de 30 de minute la finală, arbitraje dubioase împărțite pentru toată lumea în spiritul unui echilibru aproape politic. Putem vorbi de slugărnicia președintelui FIFA Gianni Infantino în fața lui Donald Trump în acel episod cu anularea cartonașului roșu vârfului de atac al reprezentativei SUA. Putem vorbi de multe lucruri cu care nu am fost obișnuți până acuma, însă dincolo de toate acestea stă succesul WC2026.
E un bussines, nu mai e competiție, performanță, ediția trecută a fost și puțină corupție, totul e în mișcare și în fotbal, iar pentru asta stăm să judecăm dacă ne place sau nu. A fost criticată diluarea competiției prin aducerea la joc a 48 de echipe, iar cum pofta vine mâncând, peste patru ani pot fi 64. Formula de gazdă e iarăși controversată. Trei țări de pe un întreg continent, în viitor se va globaliza și mai spectaculos, jucându-se în Europa, Africa și America de Sud. 104 meciuri vor fi istorie. La cât se va ajunge? Dar e rău să joace mai multe echipe, mai multe meciuri, noi mai mult timp în fața televizoarelor?
Se pot juca 128 meciuri, dacă vor lua startul 64 de echipe. Cu ce ne-ar deranja să fie 96 de reprezentative? Ce-ați zice de un turneu final atât de complet încât să-i mulțumească pe toți din toate federațiile continentale, grupele să fie un fel de preliminarii, un nou filtru în 32-imi sau 16-imi să înceapă adevăratul campionat? Toți vor fi fericiți. FIFA va aduna bani pentru cei ce nu știu să adune în competițiile de acasă, vor fi eliberate datele pentru Champions, Europa și Conference, economiile țărilor gazdă vor respira din consum, noi ne vom uita la fotbal două luni, nu una.
Când vom umple în preliminariile europene un stadion de 60.000 de locuri la un meci România – Kosovo? Cu 500-600 dolari biletul sau cât o fi fost. Iar când vom constata că succesul poate fi atins acolo unde există foame de fotbal, poți organiza mai des acolo, dacă americanii se omoară pe astfel de spectacole. La ce ar încurca asta, dacă actuala competiție a dovedit că nu a fost compromisă deloc valoarea? N-a câștigat nici favorite lui Trump, din contră, n-a plecat acasă mai devreme cineva furat de arbitraje. Poate uneori proaste, e adevărat, dar nu premeditat murdare. Spania a câștigat și toți admitem că a fost cea mai completă echipă, cu jocul cel mai bun.
Ne-am fi așteptat să plictisească Capul Verde, Curacao sau Qatar. Nu, uite că au dezamăgit echipe cu istorie în fotbal, Suedia, Cehia, Scoția sau chiar Croația, iar supriza Europei, Bosnia și Herzegovina, nu a plăcut mai mult ca Arabia Saudită. Nu întotdeauna fabrica de bani omoară talentul, valoarea sau competiția. Ce, nu vreți să mai vedeți România la un campionat mondial? Poate că altfel nu mai apucăm să o vedem.
Comentarii prin facebook