Nu cred ca politica românească post-decembristă să fi livrat un personaj mai versatil, alunecos, duplicitar şi lipsit de încredere precum Victor Ponta. Din piruetă în piruetă, cu o incredibilă nonşalanţă, Ponta azi critică ce lăuda ieri, iar mâine va înjura ce elogiază azi. Fără să clipească din ochi. Unii spun că e mitoman, dar ăsta e jocul lui public. E drept, uneori poate să ajungă să nu mai facă diferenţa dintre adevăr şi minciună. Dar, la urma urmei, „ce este adevărul?”, apud Pilat din Pont. A avut şi „profesori” buni de la care a luat câte ceva. De la Adrian Năstase aroganţa, de la Viorel Hrebenciuc sforăriile.
Da, Victor Ponta are un merit deteminant în căderea Guvernului Dăncilă, poate cel mai dăunător şi toxic executiv post-decembrist. Dar nu a făcut-o pentru că acest guvern ducea România în groapă, ci fiindcă acolo îl duceau calculele sale politicianiste. De moment, fiindcă mâine poate are alte calcule. La Ponta niciodată ce e bun azi, e bun şi mâine. Azi vrea alegeri anticipate, mâine nu. Azi spune că alegerea primarilor în două tururi e extraordinară, mâine, după ce mai primeşte nişte primari PSD-işti, spune că e o porcărie.
Lucru ce s-a văzut în perioada post-moţiune, când capriciile lui Ponta l-au făscut să spună ba că ar vota Guvernul Orban, ba că nu votează. Ba are condiţii, ba nu are. Ba condiţionează de numirea Corinei Creţu comisar european, ba nu mai vrea nimic şi spune că nu va vota Cabinetul Orban, dar va face acest lucru PSD. Să amintesc că acelaşi Ponta care înjură baronii, e primul care le deschide uşa atunci când aceştia vor să intre în Pro România? Că trage sfori la masă cu Marcel Ciolacu, unul din marii baroni din Sudul României, fost bun prieten cu Omar Hayssam? O adevărată întruchipare a baronului PSD-ist, putred de bogat, după o viaţă de bugetar.
Ponta arogantul râdea de liderii USR pentru consecvenţa cu care aceştia îşi doresc anticipate, greu de făcut cu actualul parlament. În schimb, o ţine ca gaia-maţul cu guvernul PSD-Pro-România-ALDE, o fantasmagorie care, dincolo că e ilară, e chiar mult mai greu de realizat decât alegerile anticipate. Fiindcă oricine din ţara asta a înţeles că preşedintele Iohannis nu o să mai dea guvernarea pe mâna PSD, mai ales după… căderea Guvernului PSD. Dar Ponta se scaldă cu graţie în ridicol, vorbind de principii.
Acceptă însă penibilul, fiindcă mesajul lui este pentru „poporul PSD”, popor după care tânjeşte. Aşa cum tânjeşte şi după aniversarea zilei de naştere, în stil Kim Jong Un, pe un stadion cu 80.000 de suflete aduse cu arcanul. Ca să nu mai spun că această alianţă o vede în numele întregirii social-democraţiei, ori Tăriceanu spune despre ALDE că este cel mai liberal partid din câte s-au văzut vreodată pe plaiurile mioritice.
Victor Ponta nu este prost. Ba, chiar se numără printre oamenii – nu foarte mulţi – inteligenţi din politica româneacă. Problema lui este însă că se crede mai inteligent decât este în realitate. Ori tocmai această problemă ar putea să facă din visul său de-a ajunge preşedintele României în 2024 o himeră chiar mai înepărtată decât aberaţia cu guvernul PSD-Pro România. Fiindcă toate intrigile făcute cu o oarecare abilitate de cătrte Ponta inteligentul ar putea sa-l prindă în cursă pe … acel Ponta care se crede mai inteligent decât este în realitate. Iar unele semne se văd chiar în Pro România, unde unii lideri, precum Mihai Tudose, s-au săturat până peste cap de toate aceste aranjamentele făcute pe sub masă.
Comentarii prin facebook