Mai deranjantă decât furtul propriu-zis este afișarea îmbogățirii prin fraudă. Dacă vreți, este o formă de prostie combinată cu nesimțirea. E nefiresc să te lauzi că ai furat pentru că asta denotă o proastă educație, iar într-o societate sănătoasă nu te poți lăuda cu lacunele tale din familie sau școală. Pe de altă parte e o prostie să „semnalizezi”, să atragi atenția că aici este un hoț, indicând propria persoană.
Cineva care nu și-ar putea justifica toate bunurile în cazul unui control al statului firește că este considerat inteligent dacă tace, dacă se ascunde să-și arate starea cu potențial penal. Dacă nu ai un astfel de „senzor” la tine, cu siguranță că poți fi considerat un om prost, iar prostia este un factor agravant în cazul persoanelor ce nu se pot abține să fure. Recent, Marian Oprișan a întrebat într-un for al PSD Vrancea „unde sunt hoții PSD-ului?”. Putea să tacă, să nu pună întrebarea asta. Nu vorbești de hoție în PSD. E vorba de o minimă prudență sau de bun simț, la urma urmelor.
Dar n-a tăcut și cineva de acolo i-a răspuns, hâtru: „În sală”. Atât a fost. Scena n-a mai continuat după modelul ”Nimic” dintre un alegător și Liviu Dragnea, tot la o adunare populară de prost gust. Putea fi și mai rău. Dacă era și mai neinspirat la cap, baronul Oprișan ar fi reacționat: ”Cum, cum, unde în sală, arată-mi mie un hoț în sala asta!”. Dar nu, Oprișan s-a făcut că nu aude și a trecut la discursul său de doi bani. Oamenii ăștia chiar și-au luat crez suprem în viață proverbul cu „hoțul neprins e negustor cinstit”, ceea ce le arată și mai mult limitele. În primul rând ei nu sunt negustori, ca prin absurd să fie și cinstiți. Ei sunt traficanți în sensul acela mafiot.
Prin genul ăsta de partide avide de putere pe persoană fizică se trafichează orice: influență, putere prin abuz, poate și armament sau carne vie. A compara politicianul care a făcut zeci de milioane de euro parazitând bugetul public local sau de stat cu un negustor ce-a „ciupit” la cântar e profund greșit. Imaginea asta și-o doresc ei. Că au „ciupit”, dar din acel „ciupit” dau apoi, ca haiducii, la săraci, donează la biserici și ei devin nu numai cinstiți, conform zicalei, dar și curați în fața divinității.
Prin hoțiile lor nu se întâmplă să dea unei familii sau mai multor oameni cu un sfert de cartof mai puțin, furând la gramaj. Prin hoțiile lor fac un sistem medical mai criminal, fac un sistem de educație mai prost, iar cu un învățământ mai prost țara va fi parazitată pe viitor de mult mai mulți „oprișani”. Asta nu vede electoratul. Efectele hoției lor nu sunt din domeniul negustoresc, ci din cel al sabotajului economiei, sănătății și educației naționale. Să conștientizezi asta nu trebuie să aștepți o sentință judecătorească din care să afli că cutare sau cutare politician e hoț. Iar dacă nu apare acea sentință să concluzionezi că el e un „negustor cinstit”.
Nu se poate să-l percepi ca fiind cinstit fie și numai văzându-i conacul de lângă Focșani cu ajutorul unor imagini din dronă oferite de fostul nostru coleg Mălin Bot, într-un reportaj făcut recent la fața locului. Conacul mamei, prima aroganță. Apoi ”mama sunt eu”, autodenunțul ce și l-a permis într-o țară ce știe că nu-i mai poate face nimic unui „negustor” atât de „cinstit” ca el.
P.S. La noi încă se glorifică în presă fapta firească a unui jandarm care a returnat un portofel unei bătrânici. Într-o țară normală asta nu ar trebui să fie știre. Dacă jandarmul ar fi găsit portofelul unor pensionari și ar fi spart la păcănele cei 1.000 de lei găsiți, ar fi făcut la bancă un credit cu buletinul lui tataia, asta da, ar trebui să fie o știre, dar nu că un om al legii este corect. E ca și cum am titra la finele lui 2020 „Marian Oprișan n-a furat nimic anul acesta!”.
Comentarii prin facebook