Mulți se enervează când aud că o administrație demarează o idee de proiect comandând un studiu de fezabilitate. Apoi studiul este plătit din bani publici și uitat printr-un sertar până ce primarul următor mai comandă unul pentru actualizare. Că nouă ne sună asta mai degrabă a corupție, abuz ori prostie, asta e una, dar înțeleg că așa se face. Nu pune mâna Dominic Fritz pe aparatul de sudură să topească niște conducte cumpărate în fugă de viceprimarul Ruben Lațcău de la Dedeman pentru reabilitarea rețelei de termoficare. Așa se lucrează și la case mai mari, cu studii, prin urmare nu asta ar trebui să ne enerveze, dacă nu e vorba de vreo sifonare de bani.
Mă pune pe gânduri altceva. Administrația asta a avut o viziune asupra încălzirii centralizate cu care a mers electoral prin cartiere să convingă populația să dea votul candidatului USR. După venirea pe CD Loga nr.1 a echipei lui Dominic Fritz au trecut luni cu acomodarea, cu „curățenia” din primărie, apoi a început nebunia cu criza certificatelor verzi la Colterm, neplata lor, neplata amenzii, bâlbe cu „fără penali” dar cu penali în administrația companiei, aprovizionare defectuoasă cu cărbune, scumpirea de gaz și frigul din multe spații închise branșate la Colterm. În condițiile astea, cu Colterm pe toate buzele românilor, administrația Fritz a început să caute soluții de abia zilele trecute.
Asta da îngrijorare. Presa locală ne anunță că „e plănuita elaborarea unei noi strategii pentru menținerea si dezvoltarea sistemului de termoficare, la Timișoara. Administrația Fritz vrea sa plăteasca puțin peste 70.000 de euro unei firme, care se va ocupa de elaborarea documentației care sa includă soluții tehnice și economice pentru modernizarea sistemului de incălzire din oraș”. Mâine-poimâine ajunge administrația asta la jumătatea mandatului și acum plănuiește. Ce plănuiește? Să elaboreze. Ce să elaboreze? O strategie. Pentru ce să ne pregătească strategia asta? Pentru menținerea și dezvoltarea sistemului de termoficare la Timișoara.
Super. Dacă numai trei luni ar dura fiecare pas între plănuire, elaborare, și gândirea unei strategii, nu mai vorbim de găsirea banilor și aprobarea proiectului de vreo instituție financiară internațională, realizarea lucrării, când vom ajunge să ne branșăm la acel Colterm și noi, cei care vom rămâne fără centralele de apartament pe gaz, după ce o astfel de decizie se va lua la Bruxelles? Dar oare această comandă de studiu de fezabilitate pentru ce plănuiesc oficialii timișoreni ar mai fi avut loc dacă la Colterm se mai tăvăleau datoriile și nu era frig în case, cum s-a întâmplat mandate la rând după revoluție?
Că așa e la noi. Știm de două decenii că buba urma să se spargă la un moment dat în toată România, dar ne cocoșam de râs când îi auzeam pe occidentali ce prostii au în cap cu energia verde. Totul e bine că începem. Asta este vestea bună. Vom vedea ca la stadionul imaginat de două decenii la Timișoara cum va arăta sistemul ăsta după ce firma care face studiul termină lucrarea. Va fi cu pistă de atletism, acoperit sau nu, e cu centrală mare pe tot orașul sau cu microcentrale de cartier, ce băgăm pe foc, peleți, gaz, trecem pe curent produs în centrale atomice sau dacă durează mult poate mai așteptăm și mergem direct pe hidrogen, să știm o treabă?
Comentarii prin facebook