Trec generațiile și despre Poli mai vorbim tremurându-ne glasul de nostalgie, așa cum vorbesc bătrânii despre cum erau ei tineri și defilau pe vremuri la 23 august. Evident că trec generațiile, cum am vrea altfel? Problema e că trec degeaba din punct de vedere al fotbalului timișorean. Pe vremea când a venit Nicolae Robu primar îl vedeam ca pe un sfânt. Măcar eu. Poate eram singur, dar asta este. Nu știam dacă va face ceva pentru orașul ăsta, dar eram sigur că vom avea fotbal. Și o vremea am avut, poate că mai aveam, dacă juriștii de la primărie își făceau treaba, iar Curtea de Conturi ne sărea de la control, ca pe Voluntari, Chiajna și alte localități protejate politic de mâna lungă a legii.
Bun, veți zice că nici ăla nu era fotbal venit cu barca politică pe Bega, de parcă pe vremea lui Ceaușescu nu tot așa am avut fotbalul ori pe vremea lui Gușă și Armaș nu ne scuipam plămânii pentru Poli pesedista și nu aveam atâtea scrupule. Nu era fotbal sănătos, dar era fotbal. Nu trăia mult acel fotbal, dar nici noi nu trăim mult și nu mai apucăm acel fotbal sănătos cu socios și acționari ce-au jurat pe Biblie că nu-și iau banii și pleacă, batjocorind echipa, cum a fost pe vremea lui Zambon.
Alternativa era Politehnica patronată de universitatea tehnică și manageriată de Druckeria, adică de suporterii deveniți administratori, dacă nu chiar un fel de proprietari. De la început a fost totul construit pe o tâmpenie. Nu erau Poli și Politehnica, nu exista Poli din liga întâi și Poli din liga a cincea, erau „ACS” și „ASU”. Parcă damblagisem. Acronime ce nu aveau nimic în comun nici cu culorile alb-violet, nici cu numele echipei, ci cu niște formalități juridice de la federație. Apoi a venit prostia cu „fotbalul fără patroni” propovăduită cu religiozitate de Druckerie și ayatollahul din fruntea galeriei.
Și poate că n-ar fi fost atât de vinovată chestia aia cu „fără patroni”, dacă oamenii ăia de conduceau echipa erau atât de limpezi la cap să vadă viitorul echipei sau echipa fără viitor ce-o păstoreau. Sub privirile indiferente sau nepricepute ale rectorilor institutului Politehnica. Cei care voiam fotbal imediat eram considerați niște „bombardieri”, „maneliști”, oameni fără suflet, vânduți pe un pumn de semințe, aerul de superioritate al diriguitorilor „ASU” față de „pulimea” „ACS”-ului nu mai avea margini, iar la un moment dat chiar ajunsesem să ne punem întrebări.
„Dacă oamenii ăștia au dreptate?”; „Dacă ei vor duce echipa în liga întâi?, erau întrebări retorice și idioate, căci imediat trebuia să ne întrebăm: „Cum?”. Cum răspunsul la această întrebare nu avea să vină, remușcările pentru faptul că aș fi luat-o pe o cale greșită au trecut repede. Și? Și fotbalul s-a dus. Echipa nu mai are suporteri nici în zona „talibană”, până și directorul dumnezeiesc „Mihalcea” a abandonat proiectul și Druckeria, punându- și probabil și el aceeași întrebare: „Cum?”.
Pentru cei ce l-au crezut mare guru pe Sebastian Novovic „Mihalcea” și pe noi niște fraieri care vrem semințe în tribune de liga întâi merită să vă punem câteva fragmente dintr-un mai vechi interviu al liderului Druckeria și al „ASU” în opiniatimișoarei.ro. Chiar vreți să citiți așa ceva? Vă avertizez că titlul interviului conține cuvinte ce vă pot afecta emoțional: „Peste cinci ani ne vedem in Liga I, bătându-ne acolo sus, pe locurile fruntașe! Interviu VIDEO cu seful Druckeria, Sebastian Novovic” (7 noiembrie 2015/Ciprian Voin).
Astăzi, ASU Politehnica este pe locul trei de la coadă în liga a doua. N-a mai câștigat din 6 august un meci. A marcat trei goluri în nouă meciuri. Echipa este tot fără patroni, fără suporteri, ba chiar și fără viitor. Oameni buni, microbiști, universitari, mari afaceriști, dom’ primar, președinte de consiliu județean, timișoreni, timișeni și bănățeni, nu încercăm și „fotbalul cu patron”?
Comentarii prin facebook