România e într-adevăr surprinzătoare nu numai prin frumusețile turistice, oportunitățile de afaceri, siguranța vieții, respectarea de tradiții, o liniaritate a conservatorismului comportamental și politic, dar este și o pâine de mâncat pentru sociologii care studiază diverse sondaje de opinie. Cândva, o astfel de cercetare INSCOP spunea că 56% dintre români consideră comunismul mai degrabă ceva bun decât ceva rău. Dacă concluzionezi că e complicat, sigur nu ar fi un reflex de comoditate să-ți analizezi comportamental conaționalii. Suntem într-adevăr complicați.
Mergem să salvăm țara de venirea la putere a unui președinte care se recomanda cel mai apropiat personaj politic de conducătorul comunist Nicolae Ceaușescu. Mai întâi am scăpat de un Călin Georgescu printr-o măsură administrativă care va atârna greu în istoria evenimentelor electorale din România. Apoi a venit spaima George Simion, care dacă nu prin profil și reflexe fizice, măcar prin ceea ce promitea se arăta un Ceaușescu. Unul mai mic, e adevărat, al altei generații, dar omul conduce curentul de care vorbeam mai sus: cei 56% care vedeau în comunism ceva bun.
Aici eram și noi care am mai prins comunismul, și părinții noștri, cei care stăteau la cozi pentru a ne pune nouă ceva pe masă, eram toți cei care nu puteam circula sau care stăteam în frig și în teama de a vorbi deschis despre ce ni se întâmplă, victime și călăi. Dar, mai grav, sociologii au decoperit că în acest bagaj electoral găseai tineri care nu știu mai nimic de Ceaușescu, care tratau subiectul ca și cum ai purta un tricou cu Che Guevara, alt gest teribilist practicat după revoluție de generația tânără. Nu este foarte clar dacă toți la un loc aleg dictatura că le plăcea așa ceva, o aleg din răzbunare față de clasa politică sau pentru că așa e la modă.
Zilele astea vin confirmări că o dictatură poate că n-ar fi deloc lipsită de sens în ochii unora, dacă democrația nu mai este funcțională. Poți gândi și așa. Nu mai ai încredere deloc în clasa politică. Este cu fundul în sus rațiunea politicienilor de a exista în acest format de organizare. Nu mai vrea nimeni din politica la vârf să preia conducerea, să devină premier, să-și ducă partidul la guvernare, că se tem să devină antipatici prin ce fac la guvernare. Atunci la ce bune partidele?, s-ar putea întreba acea vatră electorală care dacă nu ne va da pe mâna AUR, Călin Georgescu sau alți securiști „preocupați” de soarta patriei, poate că s-ar bucura de o mică dictatură. Așa, de probă, să vadă cum e.
Am tot salvat țara când era de salvat, dar elanul celor care am mers să o salvăm se va topi. Pentru ce să te mai duci, dacă partea pe care o consideri frecventabilă a spectrului politic nu mai poate fi funcțională împreună? Nici pentru interesul național, demonetizat de aripa „patrioților” de carton, dar nici pentru minima funcționalitate a acestei țări, atragerea de bani europeni și continuarea procesului de ridicare a nivelului de trai. În 2028, când AUR nu va mai avea cum să coboare sub 50% – la cât de eficientă e zona proeuropeană în pierderea proopriilor procente – va fi făcut primul pas.
Nu ne vom mai hărnici să salvăm țara, iar mai apoi va fi tot mai greu să facem cozi la secțiile de votare când Călin Georgescu, doi ani mai târziu, va veni să îmbrace nestingherit haina cam verde de președinte. Nu va mai avea cine să ne cheme la urne. Nu va mai avea nimeni curajul să ne cheme la urne și nici cei chemați, să vină. Vom intra în mica dictatură. O vom compara cu cea a lui Ceaușescu și vom concluziona, relaxați, că nu e chiar ca aia. Vom uita că și ungurilor le-au trebui două decenii să scape de cel mai mic dictator care l-a avut Europa. Unul mic de tot.
Cine va mai salva țara? Tomac, Veștea, Nicușor Dan când regulile de bază nu mai funcționează? Și de ce să o mai salvăm, căci de câte ori am salvat-o am rămas dezamăgiți. Dar când vom vrea să o salvăm de ei pe cine ne bazăm? Dictatorul ne promite ce avem nevoie: demnitate națională, reducerea TVA, indexarea pensiilor și a salariului, putem circula a liberi oriunde, ce ne-ar mai lipsi? Vom fi salvați iarăși dinafară sau ne autodistrugem noi, înauntru?
Comentarii prin facebook