Ilie Bolojan, Dominic Fritz, Sorin Grindeanu, poate chiar și George Simion, oamenii care conduc astăzi principalele partide parlamentare din România sunt politicieni pe cale să-și piardă funcțiile și poate și carierele politice. Cei mai mulți dintre români nu sunt îngrijorați de asta. Dacă au o tangență cu politica asta zbuciumată, acea legătură e făcută prin prisma nivelului de trai, nu neapărat prin viitorul celor numiți mai sus. Vor pace, da, pacea e minunată când îți bate războiul la ușă. Vor liniște ca pe vremea lui Ion Iliescu, vor gaze și electricitate mai ieftine, vor să nu le mai explodeze prețurile și inflația în nas, vor să le fie bine și cu sănătate familiile, vor să se odihnească în concedii suportabile ca preț din niște salarii decent de bune.
Vor să fie bine. Nu îi interesează de Ilie Bolojan, Dominic Fritz, Sorin Grindeanu, poate nici de George Simion. Da, și George Simion, căci și-acolo lucrurile se vor împuți, dacă le vom da „șansa” celor de la AUR să-și arate putința ori neputința pe pielea noastră. Și acolo sunt oameni aparent și calculat mai decenți la vârful partidului care așteaptă cu șișul politic ascuns la spate pentru momentul vulnerabil al lui George Simion. Dar nu despre el este vorba acuma, ci despre Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz și noi la grămadă cu ei.
Ilie Bolojan. Actualul premier zice că tot ce a făcut a fost cu bună credință și îl cred. Poate că ideile sale de bună credință nu au fost întotdeauna cele mai bune. Poate că dorind să scadă deficitul a căzut în patima contabilului, adunând de peste tot fără să se mai întrebe dacă sleirea de putere a mediului economic va mai genera puterea de redresare. Dar nu cred că a făcut-o mișelește, cum vezi la mulți alți politicieni. Ilie Bolojan e pe plecate, asta e clar. Dacă era șmecher ca alții, ar lăsa să cadă PNRR-ul, ar lăsa țara pe mâna unui viitor prim-ministru Grindeanu care să nu aibă ce face mai mult. Din neputință sau neștiință.
Ilie Bolojan vrea să nu piardă miliarde din PNRR, când mai bine pentru el ar fi să le piardă din vina celor care blochează legile considerate jalon de Uniunea Europeană. Ar veni cei care se laudă că ei ar fi făcut mai bine și vom aștepta mai binele până nu va mai veni. Ilie Bolojan poate reveni în politică doar dacă peste ani ne vom da seama că nici alții n-ar fi putut face mai mult, dar măcar el a fost onest și sincer. Poate nu și cel mai priceput, dar măcar sincer a fost. Pentru asta, ar trebui să lase ca alții de după el să-și rupă gâtul, nu să se bucure de banii UE. Banii oricum sunt cheltuiți în mare parte, deci mai bine nu ne poate fi neapărat.
Dar ne va fi mai rău dacă trebuie să-i dăm înapoi, dacă cădem în junk și vom lua alți bani la dobânzi mari, dacă vom ajunge pe mâna FMI (în cel mai bun scenariu) și o vom lua de la capăt într-o adevărată austeritate. De abia atunci Ilie Bolojan ar putea fi reactivat cu concluzia „Poate că n-a gândit-o rău Bolojan atunci. Atâta a putut!”, chiar dacă asta va veni dintr-o legendă politică și electorală. Pentru Dominic Fritz situația este poate mai gravă. El n-a apucat să lupte pentru poporul român. A căzut dintr-o prostie și este supărat că dreptul nu e același lucru cu dreptatea.
Are dreptate. Dar asta nu-i va ajuta când partidul își va da seama că a devenit balastul USR. Cu ce ne va ajuta nouă povestea asta? Habar n-am.
Comentarii prin facebook