Un nou Liviu Babeş?

Vă mai spune ceva numele de Liviu Babeş? Pentru foarte multă lume, probabil acesta nu mai înseamnă nimic. Eventual, o confuzie cu Victor Babeş. Pe 2 martie 1989, cu doar câteva luni înaintea căderii regimului comunist, Liviu Babeş îşi dădea foc pe pârtia Bradu din Poiana Braşov. Era un gest extrem de protest împotriva regimului comunist. Liviu Babeş avea 47 de ani, era pictor şi sculptor amator, fiind angajat ca maistru electrician la o întreprindere din Braşov. În urma sa a lăsat doar o pancartă pe care scria: „Stop mörder! Braşov = Auschwitz”. Gestul său a avut o amploare imensă şi în presa internaţională, fiind comparat cu Jan Palach, studentul ceh care şi-a dat foc în Piaţa Venceslav din Praga, în semn de protest faţă de invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice şi ale Tratatului de la Varşovia. Ulterior, avea să fie numit „torţa vie a Revoluţiei”. La aproape 22 de ani de la martiriul lui Liviu Babeş, joi am avut parte de un nou gest simbol, asemănător celui din 1989. Un român s-a aruncat în gol, în Parlamentul României, exact în momentul în care premierul Emil Boc îşi începea discursul. Un gest de protest suprem, prin care Adrian Sobaru trăgea un semnal de alarmă vizavi de situaţia dezastruoasă din România. Din fericire, în cazul lui Sobaru a fost un alt deznodământ decât la Babeş. Ca şi în cazul braşoveanului, numele lui Sobaru a făcut deja înconjurul lumii. Care a fost reacţia premierului şi a parlamentarilor puterii? După ce s-au dezmetcit puţin, şi-au văzut în continuare de treabă. Seara or fi tras şi un chef, pentru că a trecut bugetul şi a căzut moţiunea. Elena Udrea o fi explicat triumfalist câte săli de sport în vârf de munte a mai făcut, câte firme portocalii au mai sfidat criza prin comenzi certe de la stat şi ce poşete mişto la „doar” 15.000 de euro bucata şi-a luat. Probabil aceleaşi lucruri să le fi făcut şi Nicolae Ceauşescu şi haita din jurul lui, după protestul lui Babeş. Şi asemănările dintre actuala putere şi cea de dinainte de 1989 pot continua. Atunci, în numele achitării datoriilor externe, românii au trecut printr-un program de exterminare draconic, unic în Europa. Acum, se moare de foame în numele unei aşa-zise reforme pe care n-o înţelege nici Emil Boc. Ca şi atunci, acum, românilor nu le-a mai rămas nici măcar speranţa. Nimeni nu mai vede nimic în viitor. Ca şi atunci, şi acum există o discrepanţă, un abis între nomenclatură şi „talpa ţării”. Şi totuşi… La nouă luni de la gestul lui Babeş, regimul Ceauşescu capota. Ce va urma după gestul lui Adrian Sobaru o să vedem în perioada următoare.