E mult să spui astăzi că PNL e cam aceeași porcărie ca PSD, dar nu poți nici să faci chip cioplit din eroismul liberal post-decembrist în timp ce urinezi semeț pe social-democrația de grotă cu care se legitimează astăzi hoții și naționaliștii de conjunctură. Te întâlnești cu adevărul pe undeva pe la mijloc. Liberalii au cam făcut nefăcutele de azi ale PSD, dar cu conștiința ăluia de zice că hoțul neprins e negustor cinstit. N-au prea avut curaj liberalii să treacă linii roșii. Au încercat, când erau lângă PSD, dar nu și-au făcut o filosofie politică din clamarea suveranității în fața ălora de ne zic să nu mai furăm. Furau și ei ca pesediștii, dar se lăsau prinși când erau încolțiți fără ieșire. Nu inversau tabla de șah, devenind infractorul legiuitor și procurorul dușmanul numărul unu al națiunii. Dar liberalii nu numai păcatul ăsta îl aveau, furatul de bani și bunuri, ci și furatul de voturi. Cred în cei care au invocat capra vecinului în condamnarea lui Dragnea în dosarul Referendumul, observând cum Vasile Blaga, Eduard Helvig și alți liberali precum Alin Popoviciu n-au pățit nici pe dracu, făcând cam același lucru și ei ca cârmaci ai partidelor lor.
Dar ce vorbim noi de Blaga și Alin Popoviciu? Nicolae Robu când zice că vrea primari de la PSD nu voturi fură? Alegătorul a dat cuiva votul, dar căpeteniile politice calculează că electorul e atât de prost că nu mai știe pentru cine candidează primarul. Posibil să avem și astfel de alegători, dar nu pe dumnealor îi supun atenției, ci pe politicienii care trădează partidul care i-a cocoțat în funcții, precum și pe acei lideri ce vor să ia totul de-a gata. România se zbate de atâta vreme între idealismul moralității aproape absolute în politică și lichelismul care a dat acestei țări o grămadă de majorități parlamentare, primari și alte înșelătorii electorale. Nu cred că prin prea multe partide se mai discută în termeni de totul sau nimic când e vorba de moralitate, dar sunt felii de electorat care asta și-ar dori, ca Binele să învingă Răul, ca moralitatea în politică să învingă traseismul, promiscuitatea, lichelismul, vândutul de oameni ieftin sau scump din banii furați de la popor.
Dacă un buchet de primari PSD va câștiga viitoarele alegeri locale pe listele PNL, păi atunci toată mașinăria aia ce e pusă în mișcare de regulă de PSD într-o comună va lucra în folosul actualei opoziții. Râul, ramul, asistații sociali, babele speriate, angajații din primărie și alte categorii de cetățeni vor vota cu liberalii, deși n-ar avea nicio treabă cu asta. O astfel de lucrare, dacă ar avea loc la nivel național, ar ajuta la scoaterea de la guvernare a celui mai nociv partid ce l-a avut vreodată România. Și poate că am mai putea repara câte ceva din toată deraierea asta de la parcursul european la care s-a ajuns și cu ajutorul primarilor PSD doriți azi de Nicolae Robu. E un scenariu mai mult sau mai puțin absurd de care întâiul liberal al Timișoarei se pare că ține cont.
Poate că Nicolae Robu nu gândește în aceeași ecuație ca mulți dintre noi. E adevărat, el nu reușește să-și atragă în organizația județeană pe care o conduce nici măcar pe primarii liberali aleși în 2016, dar „strategii” îl sfătuiesc să-și antameze alții, de la PSD. Haideți să vedem ce ne dorim. Putem face o Românie curată dintr-un singur foc? Să clamăm că ne dorim politicieni sinceri și curați, iar de mâine să-i și avem? Probabil că nu. Azi se duce o luptă mai dură ca niciodată între cei cărora nu le pasă de statutul european al României și cei ce asta au visat de decenii. Se folosesc partidele rezonabile de imoralitatea traseiștilor, primari ori parlamentari, să facă apoi o Românie mai bună? Sau să-i lăsăm să se folosească de traseiști doar pe cei ce-i știm deja murdari, cei care-și doresc obiceiurile din afara Europei, cei care folosesc naționalismul de bodegă pentru a minți că o putem duce mai bine altfel, ei furând și noi votându-i de fiecare dată? Pe de altă parte, poți face o Românie mai bună cu atâta imoralitate și traseism politic?
Se poate invoca un bine suprem la care trebuie ajuns plătind prețul imoralității sau suntem în situația să ne dorim totul sau nimic? Acceptăm soluții imorale cum a fost cea pusă pe masă de Băsescu și Voiculescu, de Băsescu și generalul „Izmană” de la UNPR sau murim demni, căci aici am ajuns, să ne punem problema dacă democrația ne este pe moarte sau nu. Dacă PNL le ia primarii pesediștilor și îi bate cu aceeași armă, cum ne împăcăm cu asta? Dar dacă nu ne împăcăm, mai putem duce patru ani cu Dragnea la conducerea țării? Avem garanția că toată rătăcirea asta va fi reversibilă când ne va veni mintea la cap? Ca să știu dacă îl înjurăm au ba astăzi pe Nicolae Robu când spune că nu-l deranjează să aducă în aparatul său electoral primari pentru care împăcarea cu mizeria e o plăcere ce o repetă odată la patru ani.
Comentarii prin facebook