Laura Codruţa Kovesi a devenit, după voturile date în Comisiilie LIBE şi CONT ale Parlamentului European, principala favorită la preluarea funcţiei de procuror-şef european. E drept, o victorie facilitată oarecum şi de faptul că a avut o opoziţie isterică chiar din partea europarlamentarilor români din PSD-ALDE, dintre care s-a detaşat la capitolul ţăţism aceeaşi Maria Grapini. Ori, faptul că a avut o opoziţie făţişă din partea acestor specimene, dar şi din partea Guvernului român, paradoxal a ajutat-o. Fiindcă vorbim de „oile ciumate” ale Europei. Nu mai discut aici de violenta campanie de denigrare fără prcedent dusă de televiziunile infractorilor, campanie care n-a încetat nici în ziua votului.
Imediat după votul din Comisia LIBE am văzut deja unii politicieni din opoziţie vorbind de o „victorie a României”. Nu cred că a fost aşa. După cum nu sunt de acord nici cu CT Popescu, care o asemăna pe Kovesi cu Simona Halep, în sensul că s-a luptat de una singură, nefiind ajutată de statul român. Adevărul este undeva la mijloc.
Kovesi a avut sprijin din România, chiar unul consistent. E adevărat nu de la grupul infracţional aflat la putere. (Tudorele fă ceva, că ai demis-o de la DNA şi ajunge procuror-şef european!). Kovesi a avut în spate acea Românie dezirabilă, deschisă spre viitor. O Românie sănătoasă din toate punctele de vedere. E România celor care gândesc și muncesc, a celor care vor stat de drept, fără penali în funcții publice. O Românie a celor care-și doresc să continue drumul spre Vest, un drum oprit în urmă cu doi ani, când clanul infracţional al teleormănenilor a sechestrat ţara. Este România celor care se încăpăţânează să rămână în ţară, cu toate că şi-ar găsi job-uri bune peste tot în lume. E România reprezentată cel mai bine de cei care au ieşit în 2017 în stradă împotriva Ordonanţei 13 şi care mai ies şi acum.
Pe de altă parte, Kovesi a avut împotrivă o altă Românie, una, sper, tot mai mică. E România dependenţilor de ajutoare de la stat. O Românie a celor care sunt convinşi că politicienii au toate drepturile să fure, iar cei care nu fură sunt proşti şi fraieri. E România celor spălaţi pe creier de propaganda infractorilor. E acea Românie cu privirea în trecut, ultraconservatoare, anti-occidentală şi nostalgică după Ceauşescu. O Românie pentru care Soarele vine tot de la Moscova, cu escale în Teleorman şi Antena 3. E România călăilor şi victimelor deopotrivă, a celor care fură şi a celor care aplaudă că sunt furaţi. E România clanurilor mafiote şi a interlopilor. E România reprezentată la Bruxelles de… Maria Grapini, Zoane şi Ţapardele. E acea Românie în care un om decent nu-şi mai doreşte să trăiască, dar speră că e de domeniul trecutului. Această Românie a fost împotriva lui Kovesi.
Tocmai de aceea, vestea venită miercuri de la Bruxelles transcede problema Kovesi. Fiindcă ea simbolizează victoria acelei Românii pe care ne-o dorim şi înfrângerea celei pe care vrem s-o uităm.
Comentarii prin facebook