Aproape oricine dorește să își facă „analizele” este curios să afle cât de mare este colesterolul!
„Pentru a explica cum s-a ajuns la legătura dintre colesterolul crescut și bolile cardiovasculare, trebuie să pomenim de ateroscleroză, un proces care se referă la îmbătrânirea arterelor corpului uman, constând în principal din îngroșarea tunicii interne a acestor vase de sânge, prin așa numitele plăci de aterom. Colesterolul este o componentă principală a acestora. El a fost izolat în anul 1784, cu denumirea de cholesterină, din calculii vezicii bilare, de către chimistul francez M. Chevreul, iar formula sa moleculară a fost stabilită în anul 1888, de către botanistul austriac F. Reinitzer. În anul 1913 la Universitatea din Sankt Petersburg, sub conducerea profesorilor universitari N. Anichkov si A.I. Ignatowski, se desfășoară primele experimente care dovedesc legătura dintre alimentația bogată în colesterol și modificările patologice de la nivelul vaselor de sânge, respectiv la nivelul aortei. Timp de o lună și jumătate, iepurilor dintr-un lot experimental, li s-a oferit ca hrană, doar ouă, iar ulterior, prin examinarea vaselor lor de sânge, au fost vizualizate așa numitele plăci de aterom, mult mai numeroase comparativ cu lotul de iepuri care a primit alimentație fară conținut de colesterol.
Început în 1948, studiul clinic FRAMINGHAM, cuprinzând peste 5000 de subiecți, a demonstrat, după 20 de ani, că persoanele cu valori crescute ale colesterolului plasmatic au risc crescut de infarct miocardic”, spune Dr. Anda Pescariu, medic primar cardiologie si medicină internă, cu competență în ecografie cardiacă, la Clinicile Medici’s Timișoara.
Nevoia de colesterol a corpului uman
Totuși, corpul uman are mare nevoie de acest compus lipidic, cu rol structural! În 1927 cercetatorii A. Windhaus si H. Wieland primesc Nobel-ul pentru Chimie pentru evidențierea colesterolului în membrana celulară. Colesterolul este deci, parte componentă a tecilor de mielină din celulele nervoase, intră in compoziția acizilor biliari, a hormonilor steroizi și sexuali, este precursor al multor vitamine, intervine în lanțul imunitar.
Colesterolul și Premiul Nobel
Premiul Nobel pentru Medicină este atribuit în 1964 cercetătorilor K. Bloch și F. Lynen, pentru decoperirea mecanismului biochimic al sintezei colesterolului. Aflăm astfel că doar un procent de 20% din colesterolul total provine din alimentație, restul de 80% se produce în ficat din molecule precursoare provenite din glucoză, aminoacizi, acizi grași. Există deci, două căi complexe de sinteză a colesterolului, o cale exogenă și o cale endogenă. O dată sintetizat, fiind o moleculă hidrofobă, pentru a circula într-un mediu hidrofil cum este sângele uman, colesterolul are nevoie de o proteină transportator. Combinațiile dintre moleculele de colesterol și proteinele-cărăuș se numesc lipoproteine. Aceste particule au ajuns sa fie numite prescurtat în practica medicală, după denumirea lor în limba engleză, care codifică comportamentul acestor molecule de densități diferite la separarea lor prin ultracentrifugare (ex: LDL=low density lipoprotein, adica lipoproteina cu densitate scazută).
Colesterolul „rău”
Cea mai mare cantitate de colesterol plasmatic se află în LDLc-lipoproteina cu densitate scazută (low density lipoprotein), care transportă colesterolul către membrana celulară, dar în cantități mari îl depune în pereții arteriali, contribuind la îngustarea arterelor. De aceea LDLc este numit colesterol „rău”. E cu atât mai rău cu cât este prezent într-o cantitate mai mare în sânge.
Colesterolul „bun”
HDLc-lipoproteina cu densitate mare (high density lipoportein), deși în cantitate mai mică în sânge, transportă surplusul de colesterol sanguin înapoi la ficat pentru a fi eliminat, fiind numită colesterol „bun”.
Colesterolul, plăcile de aterom și infarctul miocardic și cerebral
Nivelurile crescute de LDL colesterol, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, anomaliile genetice, fumatul (așa numiții factori de risc cardiovascular) induc disfuncția, inflamația endoteliului arterial, care sunt primele etape ale progresiei spre placa de aterom. Consecutiv leziunii endoteliului vascular de către unul sau mai mulți dintre factorii de risc enumerați mai sus are loc o reacție de răspuns, protecție, ce implică acumularea de lipide, însoțită de inflamație locală, proliferare de celule musculare netede, producție de matrice extracelulară. Toate acestea duc la formarea și progresia în timp a ceea ce numim placa de aterom, care duce la o îngustare crescândă a vasului de sânge afectat. În anumite circumstanțe, placa de aterom se poate rupe, blocând complet lumenul arterei respective, având drept consecință imediată afectarea unei părți din țesutul organului hrănit de artera obstruată, care, în funcție de durata persistenței obstrucției, poate fi compromisă ireversibil, ducând la așa numitul infarct. Cele mai cunoscute și, evident, cele mai frecvente forme de infarct sunt infarctul miocardic și cerebral.
Destinul genetic și obiceiurile sănătoase de viață
Plăcile de aterom pot aparea mai devreme sau mai târziu de-a lungul vieții omului. Depinde de cum îi este ”scris” fiecăruia, în codul genetic, că are de trăit, pe de o parte, iar pe de altă parte, contează cum înțelege fiecare om să își petreacă viața, adică ce și cât mânâncă, bea, cât fumează!
Cum tratăm colesterolul
În anul 1976 se descoperă o nouă clasă de medicamente numite statine, care blochează lanțul de sinteză al moleculei finale de colesterol, din precursori, ducând la scăderea lui în sânge. În contextul unui regim alimentar sărac în grăsimi saturate, tratamentul cu statine s-a dovedit eficace în scăderea colesterolului, în speță a fracțiunii de LDLc până la așa numitele niveluri țintă, stabilite de către ghidurile de tratament actuale, în funcție de gradul de risc cardiovascular.
Dovedindu-se eficace în scăderea colesterolului mărit, statinele sunt printre cele mai utilizate medicamente din lume. În anumite situații, mai ales la pacienții care cumulează factori de risc cardio vascular, odată început tratamentul cu statine el trebuie continuat toată viața.
Să nu uităm însă și de obiceiurile sănătoase de viață, despre care vom vorbi într-un articol viitor…
Comentarii prin facebook