Când făceau planul pentru anticipate cu președintele Klaus Iohannis, liberalii au plecat ca flăcăii la discotecă: cafteală și gagici. Finețurile nu le-au mai luat în calcul și au gândit că majoritatea parlamentară pesedistă e validă doar pentru a vota legi proaste în justiție, iar asta va înaripa electoratul pro european din România. Au aflat apoi că acea majoritate – făcută oricând avea chef PSD-ul – putea da jos guverne prin moțiune de cenzură, vota guverne ale dușmanului, făcea calendarul parlamentar al unor pași importanți în calculul anticipatelor, punea piedici cu Curtea Constituțională, prin urmare au gândit mai mult decât superficial o treabă foarte complicată. Le-a rămas planul B, de care au și fugit inițial: succesul. Scenariul le-a arătat că alegerile generale nu mai pot fi organizate înainte de începerea verii, din cauza Covid-19 și din pricina altei „pandemii”, cea de la CCR, fiind în pericol chiar și desfășurarea scrutinului local. Prin urmare, trebuie să se apuce de treabă.
Împreună cu noi toți, liberalii sunt în mijlocul unei crize coronavirus și înainte de o altă criză, cea care va urma, una economică. Pentru PSD asta e garanția revenirii la guvernare în toamnă, cu condiția ca PNL să-și rupă gâtul. 99,99% e prognoza pe genunchi că PNL își va rupe gâtul, dar care partid ar fi capabil să iasă din așa ceva cu alegătorii satisfăcuți? Niciunul, iar PSD ar face bine să nu dea cumva impresia că ar fi făcut minuni în criză, căci în mod evident ar bate câmpii cu nerușinare, cum ne-a obișnuit. Da, PSD înapoi la guvernare cu o condiție: ca PNL să nu descopere cumva acel microprocent de 0,01% cu care să ne mulțumească pentru munca din timpul pandemiei, apoi cu redresarea economică, suspendarea majorării pensiilor și ce-o mai veni.
Reinvestiți cu guvern plin, liberalii lui Orban fac deja comparații cu efectul mult mai grav al bolii în Spania și Austria, fără să explice dacă luăm aceleași măsuri ce sunt luate de respectivele țări. Oare bolnavii noștri sunt cu toții numărați au ba? Vorbim de dictatori care maschează realitatea. Dar realitatea poate fi „mascată” și din neputință, nu numai din rea credință. Noi poate nu avem capacitatea de a testa cât ar trebui să testăm pentru a vedea dacă avem 180 de oameni sau 1800 astăzi. Un profesor al unui institut de cercetare, cu talente de matematician, a explicat într-un ziar cum ar trebui să fie în faza în care ne aflăm, comparativ cu experiența altor state. Suntem în etapa progresiei geometrice, iar asta ar putea duce în două luni boala la întreaga populație a României. Dacă astăzi ai 150 de bolnavi, mâine poți avea 800, peste o lună, două milioane. După ce numărul bolnavilor vindecați sau activi se apropie de cel al neinfectaților progresia nu mai poate continua și se ajunge la ceva liniar, iar apoi la subliniar, scăzând firește.
Ciudat este că la noi evoluția este acum liniară, când ar trebui să fie geometrică. Matematica se joacă altfel în România? Sunt guvernanții noștri mai performanți ca ai lor? Sau nu știm câți bolnavi avem? Uite, eu acum stau acasă pentru a nu speria pe alții. Am o ușoară usturime în gât și nu vreau să-i bag în sperieți pe cei cu care aș intra în contact. La medicul de familie aș merge degeaba, iar DSP face test numai contacților într-o anchetă, fără să ne explice ce-ar face un coronavirusian din ăsta comunitar pe care nu-l crede nimeni că are boala. Poate ăsta e și succesul acțiunii, ca mulți să ne vindecăm fără să punem presiune pe sistem, fără să consumăm teste de unde nu sunt și fără a mai ocupa un loc în statistică dacă nu te răvășesc simtomele.
Poate fi cartea câștigătoare pe care o poți juca atunci când oricum nu mai ai ce pierde, căci deja aproape că ai pierdut tot. Poate fi o combinație fericită între neputință organizatorică și management de criză involuntar, fără panică și fără efecte devastatoare în economie. Vorba înțeleptului: realitatea este o iluzie care apare din cauza lipsei de alcool medicinal.
Comentarii prin facebook