Întrebarea care se pune când se va pune – nu știu când se va pune, dar se va pune – e ce fel de popor suntem. Ce tipologie de comportament post criză avem, ne vom prețui eroii care au luptat cu dușmanul vizibil sau invizibil ori ne vom răzbuna pentru neajunsurile suferite, socotind că conducătorii puteau face mai mult, dar nu au făcut-o din nepricepere sau din răutatea lor de politicieni, naiba să-i ia? Scriam recent de odihna din capul PSD și interesul acestui partid să sublinieze lucrurile făcute prost de guvernanții liberali. Până aici n-ar fi ceva foarte aiurea, toți o fac, cu condiția să nu se mintă în sensul promovării unor fake-news, să nu se exagereze, cu efecte în panică în plin război cu pandemia. Dacă se minte că PSD ar fi făcut mai bine, asta este. Poate fi minciună, poate nu e, dar noi nu vom mai avea de unde să știm asta, iar mulți o vor crede pe neverificate.
Spunea cineva că după astfel de crize vin socialiștii la putere. Alții ar aminti cum englezii l-au trântit în alegeri pe Churchill, după ce acesta a scos țara din război neînvinsă. Nu știm dacă la noi se va respecta un asemenea tipar. În primul rând noi nu prea avem socialiști, dacă cumva v-ați gândit că PSD seamănă cu așa ceva. Noooo, la PSD se poate vorbi de populiști, de filoruși, dar nicidecum de socialiști europeni, cum se numește familia politică la care sunt afiliați. În al doilea rând, la români s-ar putea premia angajarea la un efort considerat de importanță națională. Cu bune, cu rele, suflecarea de mânecă e foarte apreciată la români. Că mâna aia face ce mintea a dictat cu mai puțină înțelepciune, asta e altceva, dar sudoarea, preocuparea, implicarea, când alții stau deoparte, asta place la român, chiar dacă nu toți printr-un exemplu personal.
Vă amintiți de revoluție, cu siguranță. Atunci greul a fost dus de adevărații revoluționari, chiar dacă alte forțe au pactizat apoi pentru succesul maselor în răsturnarea lui Ceaușescu. Firește că vor fi alții care ridică-n slăvi pentru momentul 1989 serviciile secrete rusești, maghiare, chiar și Securitatea vicleană ce l-a abandonat pe dictator, dar haideți să rămânem la lăudarea revoluționarilor curați, cei ce în stradă au sângerat, au murit sau au primit bătăi crunte în pușcărie. Au condus ei România după?
Categoric, nu! Vreme de șase ani au fost la putere cei care au continuat cu altă rețetă munca ălorlați de dinainte, aceeași în bună parte. Lorin Fortuna a fost luat de mascotă, la fel și Doina Cornea, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu. Au condus Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu, Nicolae Militaru sau Victor Atanasie Stănculescu. Poporul român n-a votat dizidentul, ci omul care a suflecat mânecile, omul cu bască pe cap, intelectualul proletar nea Nelu, nu „bezmeticul” care și-a lăsat familia acasă să lupte cu tancurile sistemului.
În zilele astea, PSD simte asta și se chinuie să dea gestionarilor crizei lovituri care să le distrugă această aură de oameni dedicați, nebărbieriți de atâta muncă, obosiți în lupta cu calamitatea. Ba chiar anunță o moțiune de cenzură după ce vom ieși din starea de urgență. Pentru ce să facă asta, căci oricum nu vor guvernarea? Da de unde, vor repeta asta doar pentru a arăta că lucrurile nu merg bine. Ce anume nu merge bine, nu mai contează, ci doar trebuie să curgă ideea că lucrurile nu merg bine.
Celălalt palier ar fi și minimalizarea acestui proiect de salvarea a României la vreme de criză. În timp ce lui Iohannis și liberalilor le-a luat ceva timp să dea exemplul purtării măștii de protecție, a mănușilor de gumă, Marcel Ciolacu ce făcea? Mergea cu cameramanul după el prin supermarket fără mască, fără mănuși, zâmbitor, ce maica mă-sii de treabă?! Să vadă lumea că nu e chiar aș de grav, iar dacă nu e grav, atunci nici salvatorii nu mai sunt chiar așa de salvatori. Să priceapă electoratul lor din fața tembelizoarelor ce-o vrea din poveștile alea cu conspirațiile, că el, liderul, nu poate să le spună așa ceva de la prezidiul PSD-ului, dar are alte trompete pentru așa ceva în partid.
Răspunsuri vom avea la toamnă. În scenarii grele sau mult mai relaxați decât italienii la număratul morților. Trăim un an în care mai bine dai cu banul decât să faci previziuni politice. Vom prefera în sondaje nu un Ludovic Orban sau un Marcel Ciolacu, ci mecla de sculer-matrițer a lui nea Nelu Tătaru, acest Raed Arafat al liberalilor, un om apărut de niciunde ca să-i facem uitați pe politicieni. Nu știu de ce am senzația că și lui Liviu Dragnea i-ar fi plăcut tare mult să conducă România acum. Dumnezeu a fost mare! Ne-a dat o boală mai ușoară.
Comentarii prin facebook