Nu toate ciocanele sunt la fel. Iubitorii de bricolaj, micii meșteri pe lângă casă, știm asta mai mult decât oricare alte pesoane. Este adevărat că ciocanul este un instrument, o sculă de bază, care nu încorporează elemente sau componente electrice sau electronice. De dapt, ciocanul este printre primele unelte create de om, cu o vechime de peste 3,3 milioane de ani. Evident, inițial ciocanele erau construite din piatră, din os și nu aveau mânere. Ciocanul cu forma apropiată celei din ziua de azi, din piatră cu mânere de lemn, legate cu bucăți de piele, au fost folosite începând cu anii 30.000 înainte de era noastră.
Cu toate acestea, este important să cunoaștem câteva lucruri despre cum să alegeți un ciocan, deoarece nu toate sunt la fel.
Ciocanele sunt instrumente care sunt clasificate într-un grup specific numit „unelte de percuție”. În general, principala sa funcție este de a bate cuie sau de a sparge anumite obiecte. În cele mai multe cazuri, un ciocan este compus din două părți: mânerul și capul. Aceste două componente pot fi confecționate din divers materiale. De asemenea, dimensiunile acestora variază. În funcție de materialele din care sunt fabricate și de tipul de utilizare, ciocanele se împart în mai multe tipuri.
Fiecare dintre ele are un domeniu de utilizare în care este deosebit de eficient. De exemplu, dacă lucrarea presupune bătutul de cuie, dar și scoaterea altora, un ciocan de tâmplărie (dulgherie) este ideal. Dar dacă prioritatea este să păstrezi intactă vopseaua suprafeței pe care lucrezi, atunci un ciocan de cauciuc este mult mai util.
Ciocanul de tâmplărie
Văzându-l, știm din prima că e un ciocan. Are un fel de „cârlig” sau „gheară”, partea de scos cuie, pe de-o parte a capului, iar pe cealaltă o extremă plată de formă pătrată sau rotundă, pentru bătut cuie. Capătul „gheară” are în mijloc un canal, care servește pentru a face loc capătului unui cui atunci când îl extragem din suprafața de lucru. Aceste tipuri de ciocane se folosesc în general în domeniul construcțiilor sau amenajărilor interioare.
Ciocanul de lăcătușerie
Acesta are două capete diferite – unul drept, celălalt mai îngust. Ciocanul de lăcătuşărie cu capătul ascuţit reprezintă un ciocan universal, cu care se bat cuie foarte subţiri.
Ciocanul de lemn
Ciocanul acesta are un cap rotund sau ascuțit din lemn de fag (sau alte foioase). Acesta se folosește pentru baterea în lemn a dălților de tămplărie. Spre deosebire de ciocanul metalic, acesta nu distruge mânerul dălții.
Ciocanul de zidar
Seamănă cu un mic târnăcop, având un capăt în formă de daltă, pentru spart zidăria, iar în celălalt un capăt ceva mai mare, plan, asemănător oricărui alt ciocan. De regulă, asemenea ciocane se folosesc de către zidari, lemnari, faianțari.
Ciocanul de geolog
Acest ciocan are un capăt ascuțit, pentru spargerea rocilor, iar celălalt este plat, asemănător ciocanului clasic. După cum îi spune și numele, este folosit de geologi, în mod special, dar poate fi utilizat și în construcții.
Ciocanul de cauciuc
Ciocanul de cauciuc sau din alte materiale moi, precum plumbul, sunt folosite pentru îndreptat tabla sau pentru lucrul pe suprafețe care nu trebuie avariate sau deformate.
Barosul
Este un ciocan de mari dimensiuni, cu care se lucrează, în general, în construcții, dar poate fi utilizat și în alte domenii. Are dimensiuni mai marei și o forță superioară ciocanelor obișnuite și, în general, este mânuit cu ambele mâini.
Mânerele ciocanelor pot fi și ele din diferite materiale. În mod tradițional, acestea sunt din lemn. Este un material care are o priză bună și este destul de rezistent. În ultimii ani, însă, au apărut și alte materiale, precum plasticul, siliconul, care au tot felul de striații, pentru a permite o mai bună priză. Astfel de mânere au și rolul de a păstra o greutate cât mai mică a uneltei, deci mai ușor de mânuit.
Comentarii prin facebook