Colectivul de arheologi din cadrul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, din Universitatea de Vest Timișoara, a desfășurat în anul universitar 2020-2021 o amplă activitate de salvare și conservare a patrimoniului arheologic, efectuând peste 100 de lucrări de diagnostic arheologic, supraveghere de specialitate, precum și săpături arheologice de salvare. Bilanțul a fost realizat cu ocazia Zilelor Europene ale Arheologiei 2021.
Arheologii de la UVT au prezentat câteva din rezultatele celor mai spectaculoase lucrări de descărcare de sarcină arheologică din Timișoara și împrejurimi.
Deschiderea unei suprafețe de aproximativ 4000 mp în centrul Timișoarei a reprezentat o șansă extraordinară pentru arheologi în vederea completării istoriei orașului. Au fost investigate astfel complexe care au confirmat extensia și în această zonă a cartierului Palanca Mare, suburbie a orașului Timișoara din perioada stăpânirii otomane. Locuințele au fost din cele de tip bordei, având formă circulară și o suprafață relativ mică. Între acestea au fost dispuse așa numitele anexe gospodărești, gropi în care erau depozitate proviziile necesare traiului de zi cu zi. Importante sunt și fântânile cercetate în zonă, una dintre acestea fiind prevăzută cu ghizd din lemn.
Dudeștii Vechi, Sonde, Nis Petrol
Cercetările arheologice preventive din iarna anului 2020 au dus la descoperirea unei necropole atribuite din punct de vedere etno-cultural sarmaților yazigi (populație de origine iraniană). Sarmații pătrund în zona noastră la sfârșitul sec. I e.n.-începutul sec. II e.n. și persistă până în sec. V, când în acest spațiu apar hunii. Sub aspect economic populația sarmatică se ocupa cu agricultura și păstoritul, aceștia fiind renumiți în antichitate mai ales pentru creșterea cailor. Cercetarea de la Dudeștii Vechi a relevat aspecte importante legate de ritul și ritualul funerar al acestei populații din Câmpia de Vest. Au fost descoperite 9 morminte de inhumație, cu defunctul întins pe spate, mâinile pe bazin sau întinse pe lângă corp. În aceste morminte au fost depuse, alături de defunct, și obiecte personale ce urmau probabil să fie utilizate în viața de apoi. În morminte au mai fost descoperite și mici vase în zona capului sau a picioarelor, care conțineau cel mai probabil lichide (pentru viața de apoi). În istoria antică sarmații yazigi se remarcă, printre altele, prin participare alături de marcomani (triburi germanice) la războaiele marcomanice (166-180), în care împăratul roman Marcus Aurelius alături de co-regentul său Commodus luptă împotriva acestora. Acest conflict s-a finalizat prin pacea încheiată de Commodus în anul 180 (împăratul Marcus Aurelius moare în același an la Vindobona/Viena).
Dudeștii Noi, Strada Dealului
Punctul arheologic Dudeştii Noi – „Strada Dealului” este amplasat la 0,7 km SSV față de biserica ortodoxă din localitatea Dudeștii Noi, în zona centrală a satului. Situl arheologic Descoperirile de aici se referă la două complexe din epoca bronzului (Pl.1/4-5) şi o necropolă din secolul XVIII (Pl.1/1-3). Atât așezarea, cât și cimitirul din secolul XVIII au fost identificate pe terasa înaltă cu deschidere spre valea pârâului Surduc. Poziția este una favorabilă din punct de vedere al amplasării unei așezări, vizibilitatea şi accesul la resursele de bază fiind facil. Cât privește așezarea preistorică, complexele documentate aici se referă la o groapă de formă circulară, cu diametrul de 0,42 cm și adâncimea de 0,21 m și la o locuință de tip bordei. Locuința are o formă circulară, având dimensiunile de 3,7 × 2,3 m. Cât privește necropola care poate fi încadrată secolului XVIII, aceasta a fost surprinsă de-a lungul străzii Dealului, pe segmentul cuprins între străzile Paris şi Viilor. Au fost cercetate astfel 91 de morminte de inhumație, toate având o orientare NE-SV.
Mormintele au fost sărace în inventar, exceptând câteva cazuri în care au fost identificate fragmente de țesătură sau ornamente vestimentare realizate din fir de metal acoperit cu oxid de culoare verzuie. Se remarcă şi prezența a două pandantive acoperite cu oxid verzui, precum şi o mărgea confecționată din lemn.
Timișoara, Calea Torontalului, situl Timișoara 37
Începând cu luna martie a acestui an, în zona de nord-vest a Timișoarei a fost demarată cercetarea arheologică preventivă a sitului cunoscut în bibliografia de specialitate ca și ”Timisoara 37”. Astfel, în urma acestor investigații invazive a fost scoasă la lumină o întreagă așezare datând din antichitatea târzie, mai exact din perioadă cuprinsă între secolele III-IV. Descoperirile făcute de către arheologii Universității de Vest din Timișoara, ilustrează imaginea unei așezări dinamice, aflate în pusta Banatului atunci când această regiune se afla sub administrarea Imperiului Roman, și mai târziu, când se afla la granița aceluiași imperiu dar sub stăpânire barbară. Locuitorii acestei așezări trăiau în bordeie sau în locuințe adâncite, construite cel mai probabil din lemn, căptușite la exterior cu chirpici și încălzite cu ajutorul unor vetre descoperite în interiorul acestor structuri. De asemenea, au fost scoase la iveală diferite anexe gospodărești, precum gropi de provizii, gropi menajere, fântâni, șanțuri de drenare a apei și cuptoare menajere. Secondând descoperirile din perioada antichității târzii, sunt locuințele și structurile cercetate din perioada evului mediu, mai exact din intervalul cuprins între sec. XII-XIII d.Chr, acestea aparținând cel mai probabil unei așezări sezoniere de mici dimensiuni. Cercetările arheologice din situl ”Timișoara 37” sunt departe de a fi finalizate, în prezent arheologii investighează urmele cimitirului aparținând așezării din perioada sec. III-IV d.Chr.
Timișoara, Spitalul de Dermatologie
Universitatea de Vest din Timișoara finalizează zilele acestea o săpătură arheologică preventivă în zona Spitalului de Dermatologie, cercetare localizată pe zona unui viitor puț de lift și casa scărilor, suprafața cercetată având o lungime de aprox. 16m și lățime de aprox. 5m. Lucrarea este efectuată de SC Constructim SA și se constituie într-o dovadă a bunei colaborări între antreprenor, prestatorul de servicii arheologice (UVT) și Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, în vederea salvării patrimoniului arheologic al orașului. Până la momentul actual cercetarea arheologică s-a desfășurat pe 7 planuri succesive în adâncime.
Comentarii prin facebook