Amiciția româno-cubaneză are o puternică tradiție în Timiș, fără să se întâmple nimic bine sau rău pentru omenire de pe urma acesteia. În mandatul parlamentar trecut, senatoarea Alina Gorghiu (PNL) era președintele comisiei parlamentare de prietenie. Mandatul în curs, un alt liberal timișorean e membru simplu, Marilen Pirtea (PNL), iar în trecut am mai avut aleși cu afinități culturale cubaneze, printre care Marian Cucșa (ALDE), Alfred Simonis (PSD), fostul patron al lui „Poli”, Iosif Armaș (PSD), sau Valentin Dinescu (PRM), Dumnezeu să-l ierte. Lor li se alătură Alin Nica, președintele C.J.Timiș, o adevărată punte de negociere cubanezo-americană, cum îi plăcea pe vremuri tovarășului Ceaușescu să se etaleze în problema palestiniană.
Zilele trecute, ambasadorul Republicii Cuba, Excelența Sa doamna Mircea, a încercat un contact pozitiv cu președintele C.J. Timiș, domnul Alin Nica, după ce regimul de la Havana s-a plâns că europarlamentari de dreapta ar sabota, la comanda SUA, implementarea unei colaborări economice și politice între țara caraibeană și UE, invocând nerespectarea drepturilor omului în Cuba. Așa a început misiunea cubaneză a președintelui Alin Nica, iar dacă tot a prins gustul, liderul administrației timișene a anunțat contacte în lanț cu ambasadorii SUA, Canadei și Mexicului, să ne învețe ei cum se fac afacerile cu cubanezii printr-o cameră de comerț americană la Timișoara.
Ghinion curat să-ți petreci ziua de lucru ca președinte al Consiliului Județean Timiș întâlnindu-te cu ambasadorul Cubei în România, Excelența Sa doamna Mircea. Se putea și mai rău, să întărești relații de prietenie cu Republica Mongolă sau Ciadul, dar dl. Alin Nica nu putea avea atâta ghinion chiar din primul mandat. Cu toată „deschiderea” de care zice liderul liberalilor timișeni că se bucură o Republică Cuba încă comunistă, e greu ca în ziua de azi să dezvolți ceva palpabil cu regimul de la Havana, prin urmare, o întâlnire de genul celei ce-a avut loc săptămâna asta la Palatul Administrativ între domnul Nica și doamna Mircea nu poate fi decât protocol curat și izvor de imaginație.
Totuși, ce era să facă? Domnul Nica a discutat cu Excelența Sa despre întărirea relațiilor în cercetarea cancerului, pentru că Cuba este un exportator de asistență medicală. Deși știu că mulți bolnavi de ciroză din România au cumpărat de pe piața neagră venin de scorpion din Cuba, nu cred că la asta se referea președintele consiliului județean când s-a referit la colaborarea cu regimul de la Havana. Avem aici un schelet de spital municipal care va fi cândva spital oncologic, iar în cercetare îl avem pe prof. Virgil Păunescu (Oncogen), care se chinuie să tragă pe nas vaccinul său experimental pentru Covid-19, ca să mai aibă timp și de alte probleme bilaterale româno-cubaneze. Credeți că de aici sare iepurele cercetării? Nu se știe niciodată, dar câteva vizite se pot face pentru exersarea acestei frumoase colaborări.
Economic însă, domnul Nica și doamna Mircea puteau discuta lejer despre readucerea la viață a fabricii de zahăr din trestie de zahăr din zona Freidorf, dar și a fabricii de țigarete care a făcut faimă Timișoarei pe vremea comunismului, închisă după privatizare de un controverat om de afaceri. Poate n-ar fi rău ca dl. Nica să încerce o tatonare în industria pielii de crocodil și un nou început pentru fabrica Guban. De asemenea, un intens parteneriat ar putea fi cuprins în viitoarea agendă culturală 2022 a județului Timiș, președintele Nica fiind cel mai potrivit să conducă o formație de dansuri salsa într-un schimb de experiență la casa de cultură din Colon (Cuba).
Președintele Nica și doamna ambasador Mircea ar trebui să știe că în anii “80 schimburile între popoarele noastre prietene au fost foarte intense. Și excelențele dumnealor știu asta, cu siguranță, căci altfel nu s-ar fi întâlnit degeaba. Dar doamna Mircea trebuie că n-a venit cu mâna goală tocmai din Cuba, cum nici înaintașii dumneaei n-au făcut-o când vizitau România. Pe vremea lui Ceaușescu țin minte că la „Hotel Continental” din Timișoara s-a organizat o serată de degustare a romului Havana și a coktailurilor derivate din acesta. Cât exotism! Câtă culoare în tot acel cenușiu comunist!
Gratis, domnu Nica, dar nu pe săturate, e adevărat. N-am băut, că eram minor, dar țin minte o invitație la barul de noapte primită de la mătușă-mea croitoreasă la „Conti”. Și cu câtă speranță în suflet se pregătea ăl bătrân al meu de întâlnirea cu romul cubanez. Dezamăgirea i-a fost mare văzând că se dă numai de gustat, nu și de băut, căci clasa muncitoare mergea de dimineață să clădească socialismul și cu capul greu sigur nu reușea cum ar fi vrut Nicolae Ceaușescu.
Comentarii prin facebook