Primăvara lui 2005, o localitate din Timiş, în timpul marilor inundaţii din acel an. Câţiva soldaţi de la jandarmi veniţi aici să ajute se chinuie să scoată din mâlul de la malul unui râu un utilaj împotmolit. Pe un pod din apropiere s-au adunat câţiva localnici, unii cu sticla în mână, să comenteze. Râsete, chiote, sfaturi date în băşcălie: „Bă, „soldi” (aşa erau denumiţi soldaţii veniţi în ajutor– n.a.), bagă-te sub apă şi împinge de acolo!”. Se fac şi pariuri dacă soldaţii vor reuşi sau nu să scoată utilajul. Ce mai, frenezie totală! O localnică îi întreabă de ce nu dau şi ei o mână de ajutor. „Noi suntem sinistraţi!”, răspunde unul în râsetele celorlalţi. (E irelevant pentru rândurile de mai jos, dar „soldi”-i erau puşi şi la curăţat cartofi de către „sinistraţi”.)
Mi-am amintit aceste imagini, în ultimele zile, odată cu criza Colterm. De pe margine, tot felul de politicieni dau indicaţii, ba mai fac şi băşcălie de încercările primarului de-a scoate Colterm-ul din „mâl”. Sigur, Dominic Fritz are rolul său în această poveste, poate a dat şi el o mână de ajutor să bage Colterm-ul la apă. Cel puţin în privinţa sistării căldurii pentru peste o sută de mii de timişoreni poartă o mare responsabilitate. Nu se poate aşa ceva într-un oraş civilizat!
Iar principala vină, despre care am mai scris şi în primăvară, este că s-a înhămat singur la o problemă care nu prea poate fi rezolvată, fără o investiţie masivă. A rezolva altfel problema Colterm este ca şi cum ai inventa un perpetuum mobile. Iar Fritz a crezut că a descoperit permetuum-ul, asumându-şi singur problema. N-a făcut însă altceva decât să se arunce singur cu burta peste o bombă care, la un moment dat, tot avea să explodeze. Şi-a explodat chiar la venirea frigului. Dacă însă îi chema alături pe liberali şi PSD-işti, primii mai puteau să achiziţioneze nişte ace, brice şi carice de la mama lui Dan Vîlceanu, ceilalţi să mai angajeze nişte oameni prin Radu Ţoancă. Sigur, problema de fond nu era rezolvată, dar mai împărţea responsabilităţile..
Nu trebuie subestimată nici „furtuna perfectă” în care a intrat Timişoara. Pe lângă o societate înglodată în datorii şi explozia preţului la gaze a venit şi războiul politic între PNL şi USR. Război care a făcut din Primăria Timişoara un adevărat „duşman” al actualului guvern. Guvern care acum face mari eforturi să demonstreze că toate administraţiile USR sunt „incompetente şi corupte”, cum apare şi într-o reclamă plătită de PNL şi distribuită pe Internet. Şi liberalii nici măcar nu se străduiesc să ascundă răzbunarea. Dovadă, modul în care s-au împărţit banii din fondul de rezervă: grosul la primăriile PNL, câte ceva la PSD şi ZERO la cele ale USR! Mai contează câţi bani pompează Timişoara în bugetul naţional? Nu. Dar banii timişorenilor merg să suţină societăţile de termoficare din alte oraşe, inclusiv cea din Bucureşti.
Revin însă la comentariile „specialiştilor” de pe margine. Am înţeles că Fritz este „incompetent” şi fără experienţă. Poate şi „corupt”. Fiind însă la mijloc peste 50 de mii de familii de timişoreni, de ce nu este ajutat să iasă din „incompetenţă”? A dat cineva o soluţie clară pentru ieşirea din impas? Am auzit critici de genul: „De ce nu a făcut provizii de cărbuni?”. Fostul primar, devenit pe zi ce trece tot mai „dac liber”, a dat şi o explicaţie: cărbunii sunt din România, gazul e de la nemţi. Dacă însă nu ar fi explodat preţul gazului, iar la anul ar fi venit nota de plată exorbitantă la certificatele verzi aferente arderii cărbunelui, probabil aceleaşi personaje ar fi dat verdictul: „Pe lângă că e incompetent, Fritz e şi corupt. Precis a luat cărbune printr-o firmă USR-istă!”. Exact ca în bancul cu ursul şi şapca. Sigur, au mai existat şi „soluţii” de genul: să demisioneze, să se întoarcă în Germania etc. Rezolvau acestea problema?
Iar dintre toţi „comentatorii”, nu înţeleg de ce nu s-au implicat cei din „echipa câştigătoare”. Când PNL Timiş l-a sprijinit pe Florin Cîţu la preşedinţia partidului, am înţeles că, odată acesta ales, va fi doar lapte şi miere în Timiş. Iar Timişoara este tot în Timiş. Să-l fi lăsat pe Fritz îngropat în „incompetenţa” sa şi să fi rezolvat problema la guvern. Cu Cîţu, cu Popescu, cu Vîlceanu. Nu trebuie uitat, Colterm a ajuns aici (şi) din cauza a opt ani de administraţie liberală, ani în care doar s-au acumulat şi rostogolit datorii. Plus că încă există o coaliţie la nivelul primăriei, PNL având şi viceprimar. Iar dacă reuşeau, puteau să pună şi un banner mare pe Colterm. „Societate salvată de echipa câştigătoare”. Şi altele mai mici pe cele 50 de mii de apartamente racordate la Colterm: „Aici e căldură datorită echipei câştigătoare!”. Ce a făcut Alin Nica pentru Colterm? Dar Alina Gorghiu? Dincolo de critici şi comentarii de pe margine. Crede cineva că au discutat cu premierul această chestiune? Iar dacă au discutat, nu i-a băgat Cîţu în seamă? Cei din „echipa câştigătoare” s-au mulţumit, precum „sinistraţii” de la început, să râdă şi să dea sfaturi în băşcălie. Asta ca să nu spun că le convine mai mult să-şi rupă Fritz gâtul de tot în problema Colterm.
P.S. Apropo de urs şi şapcă. Deputatul liberal Ben-Oni Ardelean îl critică pe Dominic Fritz că nu a mers la nu ştiu ce întâlnire la Dubai cu primarii oraşelor capitale culturale europene. Dacă în această perioadă critică Fritz mergea la Dubai, oare ce ar fi zis Ardelean? Dar alţi liberali? Oricum, Dubai-ul era destinaţia preferată a unui alt primar al Timişoarei. Culmea, liberal.
Comentarii prin facebook