Sărbătoarea Anului Nou deține recordul pentru cea mai mare vechime. Babilonienii sărbătoreau noul an încă de acum 6000 de ani, la prima lună nouă de după solstițiu.
Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfășurându-se diverse activități. Apoi oamenii, ca și acum, își stabileau scopuri pentru noul an, relatează Agerpres.
Un obicei des întâlnit la babilonieni era înapoierea echipamentelor agricole împrumutate. Cu această ocazie, regele trecea printr-un ritual de pocăință și era deposedat de putere pentru a petrece trei zile izolat și în rugăciune. Când revenea în lume se organizau ceremonii de restaurație pentru a-i asigura acestuia suportul din partea naturii.
De Anul Nou, în Danemarca, oamenii obișnuiesc să spargă farfurii în ușa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în fața ușii va avea parte și de cel mai mult noroc.
În Mexic se întâlnesc mai multe superstiții: scoaterea bagajelor afară pentru călătorii bune în anul ce vine și agățarea unor figurine în formă de oaie pe clanța ușii pentru prosperitate. De asemenea, mexicanii comunică de Anul Nou cu spiritele morților. Spiritismul are baze legale și o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari.
În Irlanda, fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-și găsească adevărata dragoste. Ele așază vâsc sub pernă visând la momentul magic când își vor cunoaște alesul. De asemenea, vâscul alungă și spiritele rele. În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul țării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica.
Veșmintele cu buline și mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerea filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceștia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele. De asemenea, aruncarea monezilor la miezul nopții semnifică belșug, creșterea veniturilor.
În Ecuador se confecționează sperietori de ciori care se ard la miezul nopții. Fiecare familie are propria sperietoare umplută cu ziare și bucăți de lemn, pe care o arde în fața casei. Tradiția spune că astfel se distruge tot răul acumulat în cele 12 luni trecute, deschizând calea către fericire. În această țară există și superstiția că lenjeria galbenă purtată de Revelion aduce optimism anul următor.
Chilienii, mai precis locuitorii orașului Talca, își sărbătoresc Anul Nou alături de rudele moarte. Porțile cimitirului se deschid la orele 11 noaptea, iar localnicii sunt întâmpinați de muzică clasică în surdină și de lumini fade, transformând cimitirul într-un loc festiv.
Mai cunoscut este poate obiceiul americanilor de a împărtăși un sărut pasional cu persoana iubită la miezul nopții, despre care se crede că va șterge amintirile neplăcute ale trecutului, deschizând calea către un viitor încărcat de dragoste.
Brazilienii întâmpină noul an cu lenjerie intimă foarte colorată. De obicei se poartă nuanțe vesele de roșu și galben în speranța atragerii norocului și a unui posibil partener. Dorințele de avere și dragoste se exprimă prin intermediul lenjeriei. Pe bulevardul Paulista sunt aprinse focuri în aer liber la miezul nopții. Într-o astfel de sărbătoare, focurile de artificii sunt vestitoarele noului an.
În multe regiuni din Europa s-a păstrat tradiția ca primul care pășește în casa cuiva după miezul nopții să aducă un dar, o monedă pentru prosperitate, o pâine pentru îndestulare, sare pentru savoare sau tărie pentru voie bună. Se preferă ca acest „first footer” să fie bărbat cu părul închis la culoare.
Insula Madeira din Portugalia deține recordul pentru cea mai fastuoasă petrecere de Anul Nou. În 2007 s-au lansat câte 8.000 de artificii pe minut până s-a ajuns la un cumul de 600.000. Turiști din toată lumea se adună pentru a urmări spectacolul amețitor. Aici există obiceiul ca în noaptea dintre ani să se mănânce 12 smochine, care simbolizează 12 dorințe pentru anul ce vine.
La salonul imperial din Austria s-a păstrat tradiția balului de pe vremea habsburgilor. La miezul nopții răsună „Dunărea albastră”, iar „Liliacul” lui Strauss este mereu pus în scenă. Participanții la ceremonie au pe masă carne de purcel, semn de noroc. Și mesele se decorează cu purceluși de ciocolată. Copiii toarnă plumb topit într-o cadă, iar un clarvăzător citește formele plumbului. Dacă metalul formează o sferă, înseamnă că Anul Nou aduce noroc și prosperitate, dacă ia forma unei ancore, înseamnă că oamenii vor avea nevoie de ajutor pentru a trece peste greutăți.
În China, Anul Nou se sărbătorește la a doua lună nouă de la solstițiu. Petardele și pocnitorile se spune că alungă spiritele rele. Dragonii și leii fabuloși dansează pe străzi. Oamenii se îmbracă în roșu, cea mai eclatantă dintre culori, iar copiii primesc plicuri roșii cu bani. Se mai oferă și mandarine pentru noroc, dar numai în număr par. O altă tradiție de Anul Nou presupune ca lumea să iasă afară și să-și strige în gura mare dorințele pentru anul care vine. În același timp, trebuie să arunce cu mâncare cât mai sus.
În Grecia, o pâine specială numită „Vasilopita” este servită de Revelion. Un bănuț se ascunde în interiorul acesteia când se pune la cuptor. Pâinea se taie exact la miezul nopții și cine primește bucata cu premiul va avea noroc în anul care vine. Aici, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, vestit pentru bunătatea sa. Copiii își lasă încălțările lângă șemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun.
În Franța se marchează sărbătoarea numită „Le Réveillon” cu alimente de lux, șampanie și cadouri.
În Turcia se face schimb de cadouri în timpul unei sărbători a alimentelor tradiționale turcești.
În Spania există tradiția de a se mânca 12 boabe de struguri la miezul nopții de Revelion. Fiecare reprezintă o lună din anul ce urmează. În funcție de cât de dulce este, așa va fi și luna respectivă: mai bună sau mai dificilă. Pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-și strecura verigheta în cupa de șampanie și de a ciocni.
În Venezuela, cei care își caută sufletul pereche poartă lenjerie roșie.
În întreaga lume, cea mai populară băutură de Revelion este șampania. Peste tot în Europa și în America este însoțită de un toast. În Rusia, o băutură din vodcă, suc de lămâie și apă de la robinet este denumită „apa murdară” și se bea pentru a opri ghinionul. Rușii obișnuiesc să deschidă ușile și ferestrele pentru ca noul an să intre în casă.
Se obișnuiește ca oamenii să se sărute sub vâsc la miezul nopții de Revelion. Poate fi considerat un gest romantic, dar este, de asemenea, un salut pentru Anul Nou între persoane ce își urează un an fericit, cu sănătate și noroc.
În Scoția, Anul Nou este numit „Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars și celui nou îi este permis să vină. Scoțienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar. În Scoția a apărut și „Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai populare cântece de Anul Nou printre vorbitorii de limbă engleză. Cântecul a fost publicat pentru prima dată de poetul Robert Burns, în 1796, în cartea „Scots Musical Museum”.
La Liege, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a mânca choucroute (un fel de varză murată cu cârnați) în familie, având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul.
La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopții pentru a face curățenie. În noaptea de Anul Nou, numita „Capodanno”, italienii obișnuiesc să pună pe masă mâncăruri speciale, despre care se spune ca aduc bogăție și abundență.
În Olanda, Oudejaarsdag sau „ziua anului trecut” (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori și țin până târziu în noapte. De altfel, aceasta este singura zi în care artificiile sunt autorizate, ele fiind puse în vânzare cu numai trei zile înainte de Anul Nou.
În ebraică, Anul Nou se traduce prin „Rosh Hashanah”. Este un moment sacru, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut și promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe și produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.
În India, Anul Nou se sărbătorește diferit în funcție de regiune. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roșu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori și daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineața Anului Nou, copiii trebuie să țină ochii închiși până sunt conduși de mână la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou.
În Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan” sau mai simplu „Tet”. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătorește pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obișnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în rău.
În Japonia, oamenii își petrec o săptămână întreagă pregătindu-se pentru venirea noului an. Casa trebuie curățată foarte bine pentru a preveni apariția oricăror spirite rele. Toate datoriile trebuie plătite și, mai ales, toate certurile rezolvate și greșelile iertate.
Pentru japonezi, Anul Nou, numit „Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători și un simbol al înnoirii. Sunt organizate „petreceri de uitat anul” sau „Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele și grijile anului pe cale să se încheie și se pregătesc pentru un nou început. Neînțelegerile și animozitățile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopții, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărți sake (băutura tradițională, n.r.) și pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunță trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul și purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas — mici cadouri cu bani înăuntru. În ziua de Anul Nou se scriu pe o hârtie visele și dorințele.
Femeile nemăritate din Belarus așteaptă noaptea de Anul Nou ca să afle dacă se vor căsători. Ele țin în mână câteva boabe de porumb, cu care ademenesc un cocoș. Potrivit tradiției, fata căreia îi dă târcoale cocoșul, se va căsători în anul următor.
În SUA, Anul Nou este așteptat pe străzile orașelor, ca și în Canada. Toată lumea sărbătorește intrarea în Noul An la petreceri tradiționale, uneori la baluri mascate când toată lumea vine costumată tematic și cu măști (conform tradiției, oaspeții trebuie să își dea jos măștile la miezul nopții). Tot la miezul nopții, sună clopotele și sirenele, cerul este inundat de artificii și toată lumea strigă într-un glas „Happy New Year!”. În New York, o tradiție de peste 100 de ani a fost cea de a se arunca o minge în Times Square.
Acest lucru se întâmplă și în Hong Kong, Sydney, Rio de Janeiro, San Antonio și Sacramento (California). În alte zone se aruncă diverse lucruri pentru a marca Anul Nou: în Easton (Maryland) — un crab, în Atlanta (Georgia) — o piersică, în New Orleans — o oală.
Comentarii prin facebook