Situaţia politică la nivelul judeţului Timiş este una mai complicată decât a fost vreodată şi, foarte probabil, va continua să fie la fel şi în anul următor. Formal, la nivel local există parafată o coaliţie între PNL şi USR. În fapt aceasta funcţionează, cât de cât, doar la nivelul Consiliului Judeţean, în timp ce la Consiliul Local, PNL face opoziţie pe faţă. Uneori cu accente groteşti şi mai mult decât populiste. Chit că liberalii au şi un viceprimar.
Pe de altă parte, ca o proiecţie de la nivel naţional, PSD şi PNL sunt, la rândul lor într-o coaliţie. Cel puţin în gestionarea instituţiilor statului, începând cu Prefectura şi continuând cu tot felul de agenţii regionale şi judeţene sau servicii deconcentrate. O coaliţie care, la rândul ei, încă nu funcţionează la nivel local. Pe scurt, la nivel local avem trei partide importante, USR, PSD şi PNL, toate conduse de oameni tineri, din noua generaţie, aflate în conflict fiecare cu fiecare.
O să-l las deoparte pe Dominic Fritz (preşedinte USR Timiş), care joacă momentan doar cartea administrativă, refuzând să intre în „tăvăleala” politică, aşa cum la un moment dat tot va fi obligat s-o facă din calitatea de lider de organizaţie judeţeană. Ba chiar potenţial vector de imagine la nivel naţional pentru USR. Aşa că mă opresc la Alin Nica (preşedinte al PNL Timiş şi al CJ Timiş) şi Alfred Simonis (preşedinte PSD Timiş), cei doi lideri care vor face jocurile în Timiş în perioada următoare. Şi când spun a face jocurile, mă refer în primul rând la gestionarea instituţiilor amintite. Departe de-a juca într-o coaliţie, cei doi sunt rivali şi vor rămâne, cel puţin până în momentul în care PNL va renunţa la alianţa cu USR la judeţ şi se va alia cu PSD. Dacă se va întâmpla acest lucru, solicitat, de altfel, de către PSD. Până atunci, Simonis marchează gol după gol în poarta lui Nica.
Astfel, prima mişcare a lui Simonis a fost obţinerea funcţiilor de prefect şi subprefect. Funcţii în care a nominalizat două persoane onorabile, „spălate”, destul de de departe de profilul clasic de PSD-ist. Mă refer la Mihai Ritivoiu (prefect) şi Sorin Ionescu (subprefect). Primul are chiar un profil de dizident-reformator, încă din perioada lui Liviu Dragnea. „Alternanța la guvernare ține de igiena democrației. Sub o formă sau alta, am stat la guvernare şase din ultimii opt ani. Oamenii s-au săturat de noi (…) După un început promiţător, combinaţia fatală Dragnea-Dăncilă ne-a pus pe butuci. Lupta cu justiţia, temele naţionaliste prost puse în propagandă, o garnitură odioasă de codriniştefăneşti şi răduleşti-mitralieră ne-au adus ce am semănat. Până la reabilitare mai e cale lungă”, este una din declaraţiile sale fără menajamente la adresa propriului partid. Mai mult, ca strategie pentru unele instituţii importante, PSD Timiş intenţionează să meargă pe mâna specialiştilor, pentru ca doar în linia a doua să introducă politruci. Cel puţin asta se discută în partid în acest moment.
În schimb, Nica nu a mişcat un deget pentru ca PNL să aibă funcţia de prefect în Timiş. De ce? Cel mai probabil, model preluat de la Nicolae Robu, pentru ca Ovidiu Drăgănescu să nu-i „ia faţa” în interiorul partidului. I-am putea spune şi un fel de „complex al uzurpatorului”. Dincolo de calculele făcute, această cedare în faţa PSD este o mare bilă neagră pentru liderul PNL. Care, spre deosebire de Simonis, nu mai are în spate o întreagă filială, ci tot feluri de grupuri şi grupuleţe conflictuale care se simt trădate acum. Şi pe care va trebui să le mulţumească sub o formă sau alta, pentru a preîntâmpina conflicte mai mari. Şi cum poate realiza asta? Cu funcţii în deconcentrate, cu politizarea exacerbată a unor instituţii, în care vor fi paraşutaţi oameni a căror singură „competenţă” este carnetul de partid. Un lucru care va fi foarte vizibil în perioada imediat următoare şi va conduce la o altă victorie a lui Simonis în faţa lui Nica. Una aproape cât un Knockout!
Comentarii prin facebook