Recunosc, probabil am fost naiv, poate prea entuziasmat, atunci când am crezut că, în faţa evidenţei, toţi românii sunt de aceeaşi parte a istoriei. Mai implicaţi sau mai puţini implicaţi, dar în mod cert în aceeaşi tabără. Iar evidenţa este faptul că, în secolul XXI, o ţară condusă de un dictator coborât din veacuri de mult apuse, care se crede inclusiv un „atlet al ortodoxiei”, cotropeşte o altă ţară în miezul Europei. Aici nu există nuanţe, este alb şi este negru. Nefiind un mare consumator de reţele sociale, chiar nu ştiam că există şi extrem de mulţi români care transformă albul în negru şi invers. Mi-au atras atenţia mai mulţi prieteni că reţelele de socializare sunt total diferite de presa mainstream, care în general, inclusiv Antena3 şi RTV, joacă acum în echipa bună. Ori pe aceste reţele există un hidos festival de deliruri, neam-prostie, propagandă, manipulare, etc.
Nu sunt atât de naiv încât să nu ştiu că în România există foarte mulţi propagandişti ai Moscovei, unii asumaţi, alţii, doar idioţi utili. Am scris despre aceştia înainte chiar de începerea invaziei. Sunt cunoscuţi şi sunt cam aceiaşi care, în perioada pandemiei, au colportat la greu scenarii conspiraţioniste, în general mari „patrioţi”, dacopaţi care resping toate valorile civilizaţiei europene, „luptători” cu globalismul, nostalgici comunişti, acefali, brute etc. Dar am văzut multe comentarii ale oamenilor obişnuiţi ca să le spun aşa. Care chiar cred că Putin face bine ceea ce face. Că toate vin din capul lor părăsit de neuroni sau e rezultatul manipulărilor din ultimii ani, poate nici nu mai contează.
Fiindcă dincolo de manipulare, aceşti oameni trebuie să aibă şi unele probleme speciale, începând cu o totală lipsă de empatie. S-au pus ei vreodată în pielea ucraineanului care, în dimineaţa zilei de 24 februarie, se pregătea de o nouă zi, slujbă, copii duşi la şcoală, cumpărături, întâlniri cu prietenii, un meci de fotbal etc., dar totul s-a transformat într-un coşmar adus de bombele căzute din cer? S-au pus în pielea femeilor care şi-au luat copiii în braţe, luându-şi lumea în cap, în timp ce soţii lor au rămas să lupte cu cotropitorii? Pot să-şi închipuie ce se întâmplă în sufletul bărbatului rămas pe front, care nu mai ştie nimic de familia sa, de copiii săi? S-au pus în pielea celor care au rămas fără hrană, fără curent electric, fără apă, fără nimic, la doar câteva zile de când duceau o viaţă absolut normală? Îşi închipuie cum e să-ţi vezi rudele, vecinii, prieteni morţi pe stradă? Dar de copiii ucişi le pasă cât de cât? Pot să se uite în ochiii unui copil luat de lângă părinţi şi dus în pripegie? Nu, oamenii ăştia n-au astfel de sentimente caracteristice speciei umane.
Şi cred că au şi mari probleme de altă natură. Foarte posibil, când erau mai tineri se numărau printre haidamacii din jurul şcolilor care băteau copiii din clasele primare ca să le fure banii şi sendviciurile. Sau poate se numărau printre aplaudacii acelor haidamaci. Fiindcă ce face Putin acum este exact acelaşi lucru. Este smardoiul care a luat un copil mai mic la bătaie ca să-i ia banii. Culmea, ce nu s-a aşteptat derbedeul şi nici aplaudacii săi este că puştiul rezistă. Încasează pumni, picioare, palme, dar ţine tare atât de bani, cât şi de sendviciul de acasă.. Spre tot mai marea disperare a bătăuşului. Ori să faci galerie unui astfel de golan, nu înseamnă doar că nu ai inimă. Nu ai nici minte…
P.S. Scriam zilele trecute că un lucru bun din războiul de la graniţele noastre va fi acela că un partid din România mult pe placul Kremlinului se va dezumfla la fel de repede cum s-a şi gonflat în sondaje. Se pare că nu e aşa. Mai are balta (mlaştina) României mult peşte şi pentru astfel de tumori ale istoriei
Comentarii prin facebook