Măi, ce ne mai distrăm! Aproape de graniţele României se anunţă un război, iar noi îi răspundem, în stilul nostru caracteristic, cu multă băşcălie, meme-uri etc. Asta pe de o parte, fiindcă se întâmplă multe alte lucruri în România. Deşi se tot fac paralele cu situaţia dinaintea celei de-a doua conflagraţii mondiale, nu cred că acest război va ajunge în România, aş spune că e aproape imposibil. Mai degrabă, Vladimir Putin îşi umflă muşchii expansionişti într-o manieră care aminteşte oarecum de celebrul film „Wag the Dog” al lui Barry Levinson. Respectiv inventează un conflict extern care să acopere pierderea de favorabilitate pe care o are în Rusia. Şi, evident, e vorba şi de o reconfigurare a zonelor de influenţă din regiune.
Şi totuşi, aceşti câini ai războiului dezlănţuiţi de la Kremlin pot să ne facă şi un bine nouă, românilor. Astfel de situaţii critice conferă oportunitatea să ne cunoaştem mai bine, să vedem ce ne dorim, unde vrem să ne îndreptăm, cine şi ce carte joacă. Dacă vreţi, e o oglindă care ni se pune în faţă. De observat din start că acest conflict găseşte România într-o amplă schimbare tectonică la nivel politic, dar şi al societăţii. O schimbare a cărei cauză este (şi) războiul hibrid, care se manifestă de mai mulţi ani în România, şi despre care s-a vorbit şi în şedinţa CSAT desfăşurată în urmă cu două zile. Un război în care sunt implicaţi mulţi agenţi de influenţă ai Moscovei, dar şi întregi cohorte de „idioţi utili”.
Inclusiv marea băşcălie la care asistăm, în ultima perioadă, pe reţelele de socializare face parte din acest război al dezinformării. Fiindcă nu poţi să nu observi că în multe meme-uri, de exemplu, Putin şi armata sa sunt aproape zeificaţi, în timp ce armata noastră ar fi plină de imbecili. (Ceea ce nu ar fi chiar neadevărat în multe cazuri.) Dar băşcălia nu se opreşte doar la meme-uri, ci şi la unele ieşiri publice. În Timişoara a excelat, de exemplu, tot o celebră judecătoare (Adriana Stoicescu, pentru conformitate), cunoscută mai degrabă pentru „epistolele” sale antioccidentale, homofobe şi extrem de politizate.
Când spuneam de mari schimbări, mă refeream direct la marele val „patriotard”, suveranist, pe care se urcă tot mai multe partide şi politicieni. Nu este de acuzat această opţiune, dar când se folosesc dezinformări crase, teorii conspiraţioniste sau clişee lozincarde precum „România, colonie europeană”, cultivându-se constant un sentiment antioccidental, nu poţi să elimini din ecuaţie războiul hibrid de care vorbeam. Cum se face că acest naţionalism reeşapat, această „neatârnare”, apelul la „glia strămoşească” etc. vizează doar ce e la Vest, nu şi Estul? Apropo de „colonie europeană”, în cei 15 ani de la intrarea în UE, România a câştigat net 45 de miliarde de euro. Respectiv, am avut o contribuţie la bugetul european de 24 de miliarde de euro, primind în schimb 69 de miliarde de euro. Dar lumea uită cum arăta ţara înainte de integrare, nu mai discut de libertatea de circulaţie, dreptul la muncă etc.
Ce se mai „umflă” în România, în această perioadă? Un partid extremist, de factură neolegionară, dar la care nu poţi să nu observi agenda Kremlinului, transformându-l într-un fel de Coloană a V-a a Rusiei. Şi care recurge la violenţe în ritmul în care sunt masate trupe ruseşti la frontiera cu Ucraina. Recent, chiar şi-a pus un preşedinte onorific, Călin Georgescu, un individ creat în laboratoare obscure, şi din a cărui gândire citez: „Şansa României este înţelepciunea rusească”. Nu este deloc de neglijat şi câte o lectură a propagandei ruseşti din România, Sputnik, acolo unde se poate vedea foarte uşor cine sunt personajele dezirabile Kremlinului şi care nu. La toate acestea nu putea lipsi o patină mistico-obscurantistă ortodoxă. Că tot e celebră Rusia prin spiritualitatea ei mistică. De exemplu, recent, primarul PNL al Sucevei a “observat” cum oamenii se vindecă mai abitir dacă plimbi nişte moaşte prin spitale, decât prin ştiinţa medicinei.
Sigur, descrierea de mai sus nu reprezintă întreaga societate românească, ba chiar din contra. Dar există această realitate cruntă. Un recent sondaj de opinie arată că încrederea românilor în NATO şi UE a crescut foarte mult în ultima perioadă, perioadă care corespunde cu escaladarea conflictului din vecini. De asemenea, românii, în marea lor majoritate, sunt convinşi că NATO ne va apăra în cazul unei unui eventual război. Problema este însă că NATO nu ne poate apăra de ai noştri, de Coloana a cincea a Moscovei.
Comentarii prin facebook