Scrisoarea Pastorală a PS Alexandru Mesian la Sărbătoarea Învierii Domnului

ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de LUGOJ

Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

„Nu vă temeți, că știu că pe Isus cel răstignit Îl căutați.
Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis” (Mt. 28,5-6)

Cristos a înviat!

Învierea Domnului nostru Isus Cristos este minunea cea mai mare și cea mai contestată a omenirii. Dacă cineva ar întreba: „Care este cel mai important adevăr din toată învățătura creștină?”, putem să răspundem: „Învierea lui Cristos”. Evenimentul este atât de măreț, încât nici ucenicii nu l-au înțeles când Mântuitorul le-a spus: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Mc 8,31).

Isus a mai anunțat moartea și învierea Sa prin două asemănări: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți”, și „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica (…) Iar El vorbea despre templul trupului Său” (In 2,19.21).

Aducem mulțumire Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să petrecem împreună și anul acesta marea bucurie a Învierii lui Cristos – Sfintele Paști.

Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în bisericile noastre. Cu adevărat „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Ps 117,24).

Iubiți credincioși,

De-a lungul unei istorii de 2000 de ani, dușmanii lui Cristos au încercat și mai încearcă și astăzi să conteste și să combată dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, prin toate mijloacele. Învierea Domnului este cea mai mare minune a omenirii, este adevărul fundamental al creștinătății. Adversarii lui Isus consideră că, atacând temelia creștinismului, vor reuși să dărâme edificiul, adică Biserica întemeiată de Cristos.

Aceștia se folosesc în principal de două argumente:

1. unii spun că Isus, Cel condamnat la moarte și răstignit pe Cruce, n-ar fi murit pe Cruce, de aceea a fost văzut ulterior (aparițiile);
   b. alții spun că Isus a murit pe Cruce dar n-a înviat, a fost furat de apostoli în timp ce păzitorii mormântului adormiseră.

Răspunsul pe care îl dă Biserica la această provocare este formulat în Simbolul credinței: „(…) Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi (…)”.

1. Să ne întoarcem și noi în timp și să trăim câteva clipe în atmosfera din Vinerea Mare, la picioarele crucii, pe dealul Golgotei. „Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea”(Mt 27,45). „Și iată, catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis (…)”(Mt. 27,51-52). Ce panică s-a produs în cetate! Numai o mică eclipsă de soare răcește și întunecă cerul, dar trei ore, în plină zi?! Cutremurul de pământ a despicat stâncile, poate a dărâmat și case, lumea alerga îngrozită, cutremurul și întunericul au speriat și animalele… Chiar și sutașul roman s-a înspăimântat, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (cf. Mt 27,54).

Oare cărturarii și preoții nu s-au speriat? Era atât de împietrită inima lor încât nu au înțeles aceste semne? Astfel de oameni au existat și vor exista întotdeauna. Ei nu se gândesc decât la interese personale: „Nu cumva să fie furat mortul, să se spună că a înviat!”. Nu cumva să-și piardă influența sau câștigurile!

Dar să privim spre cruce. Isus murise cu adevărat. O dovadă clară a morții o dă Sfântul Ioan, care stătea la picioarele crucii: „Venind ostașii la Isus, văzând că a murit, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Lui, și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut, a mărturisit și mărturia lui e adevărată” (cf. In 19,33-35).

1. Faptul istoric al Învierii Domnului îl dovedesc și martorii care au asistat la aparițiile Lui după înviere: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob și Salomeea (Mc 16,1); Apostolul Simon Petru (Lc 24,34); cei doi ucenici Luca și Cleopa, cărora Isus li se arată în drum spre Emaus (Lc 24,13-15); Apostolii adunați la un loc, fără Toma (In 20,19-24) cărora, spre a le dovedi că nu e o nălucă, ci El în carne și oase, le oferă mâinile și picioarele spre a le pipăi; Apostolii, fiind și Toma de față (In 20,26-29).

La marea Tiberiadei, dimineața, Apostolii stăteau pe mal obosiți și triști după o noapte întreagă de pescuit fără niciun rezultat; Isus le apare lor, iar la porunca Lui ei aruncă din nou mreaja și prind mulțime mare de pești (cf. In 21,6).

Isus li se arată Apostolilor în Galileea în cele patruzeci de zile până la Înălțarea Sa la cer, iar mai pe urmă i se arată lui Saul – Sfântul Pavel de mai târziu – pe drumul Damascului (1 Cor 15,8), pe când mergea în Damasc ca să-i prindă pe creștini și să-i aducă în Ierusalim pentru a fi judecați.

Însuflețiți de convingerea învierii lui Isus, Apostolii devin, după pogorârea peste ei a Sfântului Spirit, propovăduitori neînfricați ai lui Isus Cel Înviat, pentru Care ei îndură bătăi, prigoniri și închisoare, declarând cu seninătate și curaj, în fața sinedriului, că ei nu pot să nu vorbească despre ceea ce ei înșiși au văzut și au auzit – cum declară Sfântul Petru și Sfântul Ioan – adică despre Cristos răstignit și înviat. Și, prin această mărturie a lor, pecetluită cu sângele martiriului, ei au cucerit o lume întreagă.

Așadar, Cristos a înviat cu adevărat. Iată concluzia logică la care ne conduc dovezile istorice arătate.

Întreaga credință a Apostolilor, a tuturor Sfinților și Martirilor, precum și mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii, sunt zidite pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a țâșnit viața lumii.

• Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există.
• Cristos a înviat – înseamnă că există viața veșnică și Cristos este începutul învierii noastre la această nouă viață.
• Cristos a înviat – înseamnă că speranța omenirii este justificată.
• Cristos a înviat – înseamnă că profețiile și minunile biblice sunt adevărate.

Cristos a înviat – înseamnă că Isus a încredințat Bisericii Sale misiunea de a-i învăța și de a-i sfinți pe oameni, și care trebuie îndeplinită până la sfârșitul veacurilor: „(…) mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit; învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt 28,19-20).

Învierea lui Cristos este pentru toți creștinii prilej de bucurie, mângâiere și speranță. Pentru acest sfânt ideal al Învierii ne ducem povara grea a Crucii pe urmele lui Isus Cristos Crucificat și Înviat, știind că dacă trăim și murim cu Cristos, adică după învățătura Sa, și noi vom învia împreună cu Cristos, întru mărire.

Iubiți credincioși,

În ultimii doi ani (2020 și 2021), omenirea întreagă a traversat o grea încercare datorită pandemiei cu noul Coronavirus. Acest virus a provocat multe daune și în viața religioasă, în viața Bisericii. Cu toate că s-au ridicat multe restricții, încă nu se poate spune că acest flagel s-a încheiat.

O altă știre care zguduie lumea este războiul din Ucraina. În luna februarie a anului curent, armata rusă a invadat Ucraina, provocând foarte mari distrugeri, numeroase pierderi de vieți omenești și pierderi materiale însemnate. Milioane de oameni se refugiază în țările învecinate. Războiul continuă deja de aproape două luni.

Foarte multă lume vine în ajutorul celor care suferă din cauza acestui război.

Sfântul Părinte Papa Francisc, la 25 martie 2022, în comuniune cu toți Episcopii, Preoții și credincioșii catolici din lume s-a rugat pentru pace, pentru oprirea războiului din Ucraina. Din Bazilica Sfântului Petru de la Roma, a rostit solemn rugăciunea de consfințire la Inima Neprihănită a Mariei a omenirii și, în special, a Rusiei și a Ucrainei.

Acum, de Sfintele Paști, împreună cu Preasfinția Sa Ioan, Episcopul auxiliar al Eparhiei noastre de Lugoj, rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Isus Cristos, Cel Care a învins moartea, să dea pace și bună înțelegere între oameni și mângâiere celor întristați, celor ce suferă.

Cristos învinge!
Sărbători fericite!

Cristos a înviat!

† Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj