Înțeleg frustrarea românilor nevalidați pentru Schengen de către Olanda, Finlanda sau partide populiste de dreapta din Germania, pentru că ni s-a zis de mai bine de zece ani că am îndeplinit criteriile, dar nu am și beneficiat de confortul liberei treceri. Ba le-am îndeplinit criteriile cu bani grei de la Uniunea Europeană, dar cu mari firme străine care rămân în conștiința multor cetățeni de la noi ca firmele care au luat banii Europei înapoi. Nu firmele care au aranjat o țară să îndeplinească criteriile tehnice pentru aderarea la Spațiul Schengen, atât cât e îndeplinit acest prag tehnic, adică o ușoară trimitere la corupție și la interesul altora, nu la al nostru, că nu vom mai sta la cozi interminabile în punctele de trecere și vămi.
Din momentul în care Rareș Bogdan a luat toiagul populist în mâini, arătându-l colegilor de la Strasbourg, tot românul se simte și mai obidit, umilit, neprimit în familia țărilor europene, deși – nu-i așa? – a făcut totul pentru a satisface cerințele. Tehnic măcar, deși aici mai este o discuție despre traficul de persoane, traficul de droguri ieșit din valurile Mării Negre și de pe-o lungă frontieră exterioară a Uniunii. Apoi, multe țări s-au făcut că nu văd încălcarea unor criterii politice nici pe vremea lui Dragnea, nici acum, când și noi am crezut dispărută „problema”, iar când una mai scorțoasă, Olanda, s-a încăpățânat să le vadă, am răbufnit și i-am dat bățos dreptate lui Viktor Orban în trânta lui cu Bruxelles-ul, căci nu s-a lăsat umilit de mașina politică și de interese a Europei.
Da, toți vrem să nu mai stăm la graniță când mergem spre vest, să simțim că o distracție la aquaparkul din Szeged ne este mai la îndemână, fără zeci de minute pierdute la graniță. Ori când mergem la greci, ce bine ar fi să trecem pe la bulgari și apoi mai departe fără să scoate actele la control. Dar uităm că nu putem face asta nu numai din cauza birocrației UE, ci mai degrabă pe motiv de corupție, lipsa de inițiativă și sărăcie investițională în țări ca România și Bulgaria, țări ce-au văzut peste două decenii Europa ca pe o instituție numai bună de prostit, zicând că facem ca ea, dar făcând ca la noi.
Probabil că de data aceasta vom fi primiți. Contextul războiului și lobby-ul focalizat de cele două țări ar putea face ca țările reticente să lase garda jos. Poate că neprimirea României și Bulgariei în Schengen n-ar face decât să crească euroscepticismul pe filiere convenabile Rusiei. Cum sunt AfD-ul la nemți și AUR, la noi. Unii militează pentru neprimirea României, iar ceilalți ar face un spectacol electoral din asta, cu efecte în slăbirea unității de reacție a Occidentului în fața agresiunilor intolerabile din Ucraina.
Numai că noi, românii, nu trebuie să ne mulțumim să ne atingem conjunctural scopurile, profitând de anumite situații complicate prin care trece lumea. Nu e prima dată când facem asta, a fost și când am intrat în NATO cu un război la frontiera de vest. Până nu vom accepta că obiecțile unor țări europene pentru parcursul legislativ, parcurs care poate menține un nivel ridicat de corupție în țări ca România și Bulgaria, vin pentru a corecta ceva la noi și nu pentru a alimenta conspirații de genul concurenței comerțului pe mare și sabotarea portului Constanța. Până nu vom înțelege prea multe din cum funcționează Europa și cum ar trebui să funcționăm și noi pentru următoarele zeci de ani, o intrare aproape cadou în Spațiul Schengen nu va fi decât o lovitură de imagine pentru politicieni și o păcăleală pentru populație.
Comentarii prin facebook