La Universitatea de Vest Timișoara a fost realizat Atlasul Geografic General Tactil al României

Studenții și profesorii Departamentului de Geografie al Universității de Vest Timișoara au reușit realizarea Atlasul Geografic General Tactil al României. Acesta va ajuta enorm în procesul didactic al elevilor cu probleme de vedere și va fi prezentat în premieră la Timișoara, cu ocazia deschiderii Concursului Național de TIC pentru elevii ambliopi și nevăzători.

Atlasul Geografic General Tactil al României este o colecție de planșe tactile realizate pe hârtie cu microcapsule de tip ZyTex A3, modelate în relief utilizând termoforma ZyFuse. El conține mai multe hărți așezate într-o construcție logică, care urmărește să ofere o înțelegere de ansamblu a poziției țării noastre în lume și să prezinte spațial informațiile relevante despre elementele fizico-geografice și de geografie umană specifice României.

Reprezentarea cartografică a fost făcută ținând cont permanent de principiile specifice realizării hărților tactile pentru nevăzători. S-a acordat o mare atenție selecției elementelor din hartă, generalizării și economiei tactile, astfel încât harta să poată spune o poveste fără dificultate și fără confuzii. S-a lucrat foarte mult în colaborare cu elevii și profesorul Constantin Cristache de la Liceul Tehnologic Special Iris din Timișoara, unde au fost testate pe parcurs toate materialele.

”Nevăzătorii sunt persoanele cel mai greu de înțeles… dar voi ați reușit să faceți asta destul de bine (râde complice)… cu fiecare hartă nouă pe care o faceți, lumea mea e mai mare”, spune Constantin, nevăzător

În studiul geografiei, cel mai important material didactic este harta. Hărțile tactile sunt un tip specific de grafice tangibile, dispozitive folosite în mod practic pentru orientarea persoanelor nevăzătoare în spațiu. În predarea-învățarea geografiei, harta contribuie foarte mult la înțelegerea configurației unui spațiu geografic prin repartiția elementelor sale, precum și la înțelegerea relațiilor dintre aceste elemente, cauză a fenomenelor și proceselor de pe Terra. Deși există resursele tehnologice pentru realizarea de materiale didactice tactile pentru geografie, producerea lor se lovește de multe ori de o barieră conceptuală: 80% din ceea ce percepem este pe cale vizuală și 80% din ceea ce vedem este culoare.

De aceea, conceperea unei hărți tactile presupune o întreagă strategie de eliminare a detaliilor, de substituire a culorii prin tipuri de linii și texturi, de sinteză și generalizare. Designul unei hărți tactile trebuie să găsească mereu un echilibru între a transmite cât mai multă informație prin cât mai puține mijloace, deoarece simțul tactil are o acuratețe mult mai mică decât cel vizual.

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, o hartă face cât o mie de povești, pentru că ea depășește mereu scopul pentru care a fost realizată. Harta nu este un stop-cadru, ea spune povestea proceselor care au creat un spațiu și care continuă să îl creeze. Însă, într-o lume în care 80% din ceea ce percepem este prin văz și 80% din ceea ce vedem este culoare, cartografia tactilă reprezintă o provocare, un proces complex de înțelegere a unor perspective diferite, de descompunere și recompunere a elementelor acestei lumi pentru a avea sens într-o hartă care nu trebuie să fie văzută pentru a-și spune povestea.

Studiile recente arată că deficiențele grave de vedere sau lipsa totală a văzului pot avea un efect sever în performanța școlară, dar și în integrarea profesională și socială ulterioară3. De aceea, adaptarea conținuturilor de învățare la Cerințele Educaționale Speciale (CES) este unul dintre obiectivele incluziunii sociale la nivel global. Dar, din păcate, CES este o problemă care reflectă disparitățile economice dintre țările lumii, deoarece implică alocarea de resurse suplimentare publice și/sau private pentru a veni în sprijinul educației speciale.

În România funcționează șapte școli pentru învățământ special, care acoperă parțial sau total cele trei cicluri de educație tradiționale: grădiniță, școală generală, liceu. În aceste școli învață tineri cu diverse nevoi speciale. Atingerea obiectivelor educației incluzive se face printr-un efort susținut de investigare a tehnologiilor care pot accesibiliza conținuturile educaționale, formarea continuă a specialiștilor în educația CES și dezvoltarea bibliotecilor de conținut accesibil din toate domeniile. Dar, pentru că nevoile sunt foarte diferite în funcție de dizabilitate, iar disciplinele studiate în școală au și ele profil distinct, soluții care funcționează foarte bine într-un domeniu sunt ineficiente în altul.

Atlasul a fost realizat sub îndrumarea lui Alina Satmari, lector în cadrul Departamentului de Geografie al Universității de Vest, specialist în cartografie și geovizualizare, coordonator al mai multor proiecte recente de accesibilizare cu și pentru nevăzători. Cartografia a fost realizată de Nicoleta Ivăniș și Ionela Barbu, amândouă studente în anul 3 la Specializarea Cartografie, iar elementele de desen digital au fost create de Ioana Satmari, elevă a Colegiului Național CD Loga din Timișoara.

În anul 2020, la nivel global, 1,1 miliarde de oameni sufereau de probleme de vedere și, fără măsuri globale semnificative, numărul se preconizează că va crește la 1,7 miliarde până în 2050. Aproximativ 90 de milioane de persoane, de cinci ori cât populația României de azi, sunt copii și adolescenți cu dizabilități de vedere.

Atlasul va fi prezentat în 26 aprilie 2023, în cadrul ceremoniei de deschidere a Concursului Național de TIC pentru elevii ambliopi și nevăzători, de la ora 17, la Universitatea de Vest din Timișoara, Autorii vor oferi reprezentanților tuturor școlilor de nevăzători participante câte un exemplar pentru testare și feed-back.